Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Mă gândesc la tine și la anii dintre noi

22 January 2018

(a se citi rar, cu voce înceată și cu fundal sonor)

Când ți-am citit despre Brigitte Macron și nu mai puțin celebrul ei soț, președintele Franței, m-ai privit cu mare seriozitate. Ai ascultat cu interes și despre gestul cu care a cucerit lumea, acela de a-i săruta mâna în public, și nu ți s-a mișcat niciun mușchi pe față. Nimic n-a trădat surprinderea ta sau vreo reacție care să mă îngrijoreze. Ca și când n-ar fi contat că sunt și alții în situația noastră. Sau că măcar te sinchisești de ce spune gura lumii. Ți-ai băut cu calm englezesc cafeaua italiană, m-ai îmbrățișat așa cum numai tu știi s-o faci (à propos, eu încă mai cred că ai făcut școală pentru asta), lăsându-mă fără suflare, cu oasele înmuiate ca pișcoturile în lapte și m-ai sărutat hmmm… niciodată nu mi-am găsit cuvintele ca să descriu senzația, poate ca un mic seism, anticipând orgasmul. Mi-ai îndreptat o șuviță rebelă de pe frunte, timp în care m-ai privit în ochi până în adâncurile inimii, în timp ce în mine vibra tot mai puternic și mai profund erotismul, amenințând cu revoluția. Dacă m-ai fi armat, m-aș fi detonat ca un Kamikaze, fără să preget.

În fiecare dimineață mă întrebi ce fac în ziua respectivă, cât stăm departe unul de celălalt, și de fiecare dată îți răspund că o să-mi petrec timpul gândindu-mă la cel mai frumos bărbat din lume, care nu întâmplător este al meu, la pielea lui albă care miroase a ”take me, baby”, la ochii aceia albaștri în care, Dumnezeule, mi-am pierdut viața asta și o aștept fără nicio teamă pe următoarea. Tu râzi și pleci liniștit, fără să-mi spui ”te iubesc”, pentru că este tabu. Știu, asta se simte, nu se spune, de obicei în punctul acela pe care îl nimerești întotdeauna, de parcă ai fost făcut pentru asta.

woman

sursă foto: aubreyrd.tumblr.com

Ce fac eu în timpul ăsta? Mă gândesc, în fața oglinzii, că timpul meu trece altfel decât al tău, al meu desenând pe piele fiecare zi, cu mână sigură și culori estompate, al tău construind carusele de trăiri intense, de entuziasm și exuberanță. Încerc să îmi imaginez vara care vine, când va trebui să îmi cumpăr alt costum de baie, puțin mai generos, ca să-mi acopere cât mai mult(e). Și o rochie din mătase ușoară, cu mâneci largi și lungă până la glezne. Dacă se poate, aș prefera culori îndrăznețe (încă).

Iau vitamine, Baby, anticipând dezastrul și încercând să trag de timp, ca un elev care nu și-a făcut tema, sperând că profesoara se va plictisi de tăcerea lui și va provoca pe altul la tablă. La un moment dat, cât de curând, va trebui să suplimentez doza. La fel și cu crema de față, cu fondul de ten și cu Gingko biloba. Fac un duș să scap de durerea de spate, ce bine că n-ai observat că mi-e greu să mă ridic din pat în unele dimineți, dar știu să mimez leneveala, nu-i așa?

Să știi că te urmăresc cu ochii minții și ador să simt aerul vibrând în preajma trupului tău tânăr, atât de tânăr… Recit în minte, ca să nu mă apuce angoasa: ”Nu credeam să-nvăț a muri vreodată…”, apoi, pe măsură ce îmi revin, ”Daţi-mi un trup,/ voi, munţilor, / mărilor, / daţi-mi alt trup să-mi descarc nebunia / din plin!”.

Trebuie să sun și să fac a doua programare la salonul de cosmetică, pentru renovare. E a doua oară pe luna aceasta… din ce în ce mai des. Nu sunt cochetă, sunt realistă. Îmi place să-ți mângâi părul când mă privești, ținându-mă în brațe la filmele de dragoste de pe HBO. La care te uiți împreună cu mine, de dragul meu. Atunci nu simt că mă prăbușesc sub teroarea anilor. Uneori, vârsta nu contează. Doar la un moment dat. Când nu voi mai avea de oferit decât sufletul, singurul neperisabil.

Ce fac în timp ce ești plecat? Mă gândesc la mine, mă gândesc la tine și la anii dintre noi. Invoc iubirea care nu ține cont de nimic, poate doar de memoria afectivă. Iubirea asta a mea, pe care nu trebuie s-o mențin artificial în viață. Mă întreb dacă și tu vei face la fel cu îmbrățișările tale și cu toate cuvintele cu care mă îmbraci mereu, de parcă aș fi mireasă. Mă întreb mereu, atunci când tu nu ești acasă…

”O să mă mai iubești și atunci când n-am să mai fiu tânără și frumoasă?
O să mă mai iubești și atunci când n-am să mai am nimic decât sufletul meu îndurerat?
Știu că așa vei face, știu că așa vei face
Știu că așa vei face
O să mă mai iubești și atunci când n-am să mai fiu frumoasă…”

Guest post by Baby

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Era perfectă, indiferent de parfum

Fotografia și citatul zilei – Maria Montessori

Despre mizeria de a distribui pentru că-ți pasă

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
4,424 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro