Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Mă întreb cine ești

30 June 2018

În ciuda tuturor barierelor puse de Timp și Spațiu, ne permitem, câteodată, să ne îndrăgostim…

„I love you more than my own skin and even though you don’t love me the same way, you love me anyway, don’t you ? And if you don’t, I’ll always have the hope you do, and I’m satisfied with that. Love me a little. I adore you.“ (Frida Kahlo)

Pentru Tine! Pentru iubitul meu imaginar…

Te-am visat noaptea trecută… eram pe o plajă minunată, undeva în Costa Rica. Purtăm o fustă lungă, transparentă, gypsy style, imprimată cu toate culorile iubirilor trăite de Frida Kahlo. Mi-ai luat mâna în mâna ta și o strângeai atât de tare, încât mă durea cu adevărat… era ca și cum ai fi dorit să-ți simt răzvrătirea și neputința de a nu putea face ceva să mă oprești din drumul meu.

femeie frumoasa

Nisipul alb, fin, ne frigea tălpile… ai căutat un loc cu puțină umbră și ne-am așezat. Mă ții strâns lângă tine și știu că nu există alt loc în Lume care să-mi ofere siguranța și liniștea mai mare decât brațele tale. Mâinile tale încep să mă dezbrace, încet, încet, cu o tandrețe nebănuită pentru vârsta ta… mă faci să te urăsc pentru jocul tău. Dar tac, pentru că îmi place! O clipă doar, zâmbesc, văzând că ai dificultăți să-mi deschizi sutienul; hm… tu, cu experiența ta, s-ar putea să ai emoții?! Îmi mângâi sânii și îți tremură vocea când îmi șopteșți că am sâni de puștoaică… sunt un iceberg care și-a găsit „naşul“… sunt o Planetă, iar tu ești Soarele meu!

Închid ochii. Ai controlul asupra trupului meu. Știi ce faci, și ceea ce faci, faci bine. Simt cum fiecare por din mine adulmecă mirosul tău. Îmi săruți corpul că și cum ți-ar fi foame… gura ta e peste tot, iar eu aștept cuminte (așa m-ai învățat) să-mi mușți buzele, ușor, cum doar tu știi să o faci. Cu dragoste! Mâna ta alunecă, fără să piardă însă nici măcar o secundă contactul cu pielea, între coapsele mele… Știu ce urmează. Îmi fac iluzii, îmi place să cred că pot să mă opun, că pot să-ți spun NU! Deși tăcerea mea strigă: Te vreau! Îți simt dorința de a mă poseda, de a mă ști a ta chiar și  pentru o clipă… dar știi să te controlezi… și asta mă face să te vreau și mai mult. Te sărut atât de nebunește, încât te fac să te pierzi… și tot ce simt este doar o explozie planetară în momentul în care ne contopim. Și, în Timp, făcând dragoste, nu mai suntem doar trupuri, ci două suflete bătrâne, care s-au regăsit după mii de ani de bântuieli hai-hui prin Lumi… Îmi este teamă să deschid ochii, mă întreb cine ești? Și ce-ai făcut cu mine? M-ai purtat cu dragostea ta, în câteva ore, din Groapa Marianelor pe Everest și înapoi… mi-ai dat mai multă iubire decât am sperat să primesc vreodată… și da! pentru un moment, te-am suspectat că ai studiat „Arta Tibetană de a face Dragoste“ !

Cum să-ți mulțumesc…

Aud un zgomot care nu aparține Paradisului din visul meu… Îmi este ciudă, nu vreau să se termine… și totuși mă decid să deschid ochii. Mi-ai trimis un mesaj, pe WhatsApp: „ Neața! “, ca de obicei, și o inimioară, mergând spre serviciu, vrei să știi ce fac. Tu? Tu ești, mulțumesc lui Dumnezeu, bine. Acolo unde îți este locul, lângă soția și copiii tăi. Îți povestesc visul; nu spui nimic; oftezi. Îmi spui că îți pare rău că mi-ai stricat visul. Îți răspund: nu trebuie. Zâmbesc și gândesc: Doamne, cine are nevoie de vise, când te are pe Tine!

Guest post by Orly

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Fericire

Un joc al seducției

Nu există finaluri fericite

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
841 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro