Măi, fată, nici nu-i de mirare că nu ai noroc!

Liliana Widocks

28 May 2017

lila 1Zilele trecute am dat nas în nas, la o parfumerie, cu o veche prietenă din şcoală. Ne-am tras spre umbreluţele unei cafenele cu ieşire la bulevard şi am început să ne depănăm vieţile. Ce să vezi? Eu, măritată, ea, măritată, eu, divorţată, ea, divorţată, eu, copil, ea, copil. Aşa se explica de ce aveam timp liber. Dar numai până la prânz, când trebuia să luăm copiii de la şcoală. Din compliment în compliment, ajungem la concluzia că, doar cu foarte puţin ajutor, arătăm încă bine şi trebuie neapărat să ne refacem viaţa. Îmi spune că ea merge de obicei cu nişte prietene în clubul ăsta la modă, unde vin tot felul de celibatari, care mai de care mai sofisticaţi. Şi, ca să vezi noroc, prietenele ei nu puteau merge săptămâna asta şi ar fi minunat să mergem împreună. Accept încântată. Ce noroc pe bunici să petreacă un weekend întreg cu nepotul! Dau peste cap tot dulapul, nu găsesc nimic. Până la urmă, îmi cumpăr ceva. Manichiură, pedichiură, coafor şi masaj. Nu iert nimic. Vineri seara mă găseşte proaspătă ca o garofiţă la a doua înflorire, în toamnă, dar plină de emoţii, ceea ce-mi pune în obraji o culoare adolescentină. Pe minte, un văl.

După ce deschid uşa Larisei, pierdem jumătate de oră complimentându-ne. La intrarea în club aşteptăm după câteva perechi. Îmi pierd curajul, dacă toţi sunt luaţi? Larisa mă linişteşte, mai bine începem să ne facem griji după ce am văzut ce e înăuntru. O întreb dacă în caz că nu ne descurcăm să ne găsim singure companie, ni se furnizează unul din oficiu, să nu mergem ca proastele singure acasă. Larisa mă întreabă de când nu am mai ieşit în lume, ea e convinsă că de pe vremea când Cuza căuta ocaua mică. Înăuntru semiîntuneric, muzică plictisită, voci vesele şi ocupate. Bărbaţi singuri, destul de mulţi. În general, chelioşi şi graşi. Oftez. Larisa mă simte şi-mi spune că ăia frumoşi vin mai târziu, le dau o şansă şi băieţilor buni. Fiecare dintre ei are cel puţin un prieten înalt şi educat, să încercăm să găsim unul cu simţul umorului. O întreb dacă ăia frumoşi nu-s deja luaţi. Se uită la mine ca de pe lună. Sunt, dar rămân interesaţi. „Ce caută?” mă întreb. „Una care să-i facă să sufere”, mi se răspunde. Găsim un burtos care ne face jovial loc, râgâind şi scuzându-se la fiecare câteva minute. Larisa îmi face cu ochiul să nu mai stau aşa ţeapănă, că-mi vărs paharul de cocktail. Dansează cu Marcel, gazda noastră, râde strident, cu capul pe spate, când îi pune mâna pe fese. Îmi face semn să accept când mă invită la dans. Mă trece un fior şi mă plâng că am nevoie de nişte pudră pe nas. La baie, Larisa îmi spune ca atunci când vor veni cei frumoşi, să mă lamentez discret că Marcel e un nesimţit, că în timpul dansului mi-a pipăit sânii. Dă bine să arăt că am principii şi, oricum, Marcel exact asta le va spune c-a făcut. Dau din cap şi mă întreb cât am lipsit de pe Pământ.

club belgrad

În sfârşit, apar şi frumoşii. Îl plătesc pe Marcel că le-a reţinut masa, îi dau şi-n plus că n-a reuşit să ia cu el nimic în pat, după care ne acordă toată atenţia. Bem, dansăm, încercăm o apropiere. Deşi rămân cu ochii transfiguraţi, pe ei, parcă îmi pare rău că l-am lăsat pe Marcel să plece, cu glumele lui proaste cu tot. Ne conduc acasă politicoşi, o altă seară de palmares. Înainte de a-şi lua rămas bun ne invită şi sâmbătă, dar simt că deja i-am făcut să piardă timp. Dacă acesta e un semnal că aşteapta să fie invitaţi înăuntru, la o cafea, nu am de unde să ştiu. Oricum, de dimineaţă mi s-a scurt-circuitat râşniţa şi nu am gata măcinată. Larisa speră totuşi să-i mai păstrăm puţin, nu degeaba a acceptat să rămână peste noapte la mine.

Adormim îmbrăţişate, dar supărate. Simt că mă blamează că afişez un aer acru şi demodat. Dimineaţa, peste crenvurşti, are o revelaţie când vede pe perete calendarul cu Arsenie Boca.

– Măi, fată, nici nu-i de mirare că nu ai noroc, ţie ţi-a luat Dumnezeu minţile… 

Liliana Widocks

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Când uitarea nu e renunțare, ci risipă de timp

Decât să renovați, mai bine vindeți apartamentul!

Vreau antidotul pentru viață

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
19,405 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro