Mai ușurel cu scuzele, doamnelor!

Your tuppence

1. 
   YouArePerfectToMe / 20 June 2016 19:57

   Frumos comentariul de mai sus. Acum trec printr-o perioada in care un el “care-mi vrea binele”, incearca sa ma schimbe. Poate nu m-ar deranja asa tare faptul ca vrea sa ma schimbe, pe cat ma deranjeaza metodele prin care incearca sa o faca. Imi scoate in evidenta defectele ori de cate ori are ocazia, ma jigneste, crezand ca asa ma ambitioneaza sa ma schimb, toate acestea fiind spre “binele meu”. Daca il intalneam acum 2-3 ani de exemplu, acum jeleam si ma dadeam cu capul de pereti, crezandu-ma cea mai defecta persoana din lume. Si cine stie, poate chiar sunt cea mai defecta persoana din lume, dar acum stiu ca cine are de stat langa mine, asa cum sunt, va ramane!

   

   

   Reply ↓
2. 
   GIGI SINCERU ȘI DURU / 4 January 2016 18:23

   mă scuzaÈ›i!cam mult verbiaj, cilea-È™aaa…

   

   

   Reply ↓
3. 
   LadyCappuccino / 30 December 2015 17:23

   Imi cer scuze pentru ce urmeaza sa fac: o sa emit o parere 🙂 – (mi-as fi cerut scuze si pentru viata mea trecuta, si pentru cea viitoare, dar cum nu o cunoasteti, o sa ma fac ca este totul in regula).

   Mi-ar fi placut sa stiu sau sa inteleg tot ce este scris mai sus atunci cand aveam 20 de ani. Dar cred ca eu, si multe alte femei (ca barbatii par ca inteleg din copilaria “teoria-lui-nu-ma-scuz”) invatam asta cu fiecare an, cu fiecare relatie,cu fiecare experienta.

   Ani de zile, fiind soldat in tabara lui “Ma scuzati!”, am vazut doar beneficiile. Lumea este mai ingaduitoare, alungi conflictele, generezi o atmosfera pozitiva in jurul tau (ca nimeni nu o sa emane energii negative cand tu te scuzi si pentru ce faci si pentru ce nu faci).

   Apoi, am “crescut” si am inceput sa vad reversul. Poate ca in jurul tau lumea este mai ingaduitoare, dar, oamenii care se aduna in jur sunt, oare, cei langa care iti doresti sa traiesti? Sunt suficient de puternici? De stapani pe ideile lor? Compania lor te face sa iti doresti sa iti ridici standardele?

   Poate ca nu sunt conflicte in jur, dar cat de benefica este o falsa armonie? Cat te lasa nervii sa traiesti asa?

   Sunt de acord cu fiecare cuvant de mai sus. Cu o singura completare: am invatat lucrul asta in ani, si ani, si ani…

   Iar daca intr-o zi, din greseala, o sa calc cu tocul cui pe capul cuiva, si inainte sa deschid eu gura o sa aud ca zice: “Ma scuzati ca am intrat cu capul sub pantoful dumneavoastra! Sper ca tocul cui e in regula, ca daca nu, eu pot sa il duc la reparat!”, sa stiti ca eu o sa il iau pe omul ala si o sa il pup (ca imi aduce aminte de mine, cea de pe vremuri) si o sa ii dau sa citeasca textul asta…ca poate are o sansa sa inteleaga mai repede decat am inteles eu cum sta treaba cu scuzele.

   

   

   Reply ↓