Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Mâna albă, mâna neagră

1 February 2020

Oamenii din Ditrău spun că nu pot mânca pâine făcută de mâini negre. Pâinea albă nu se face decât din mâini albe, cred ei, acești bieți oameni cu mințile mai întunecate decât orice mână din lume.

Am avut șansa extraordinară să trăiesc și să-mi cresc un copil vreme de patru ani în Africa; iar de alți trei ani, să-l duc la o școală în care nu sunt mai mult de doi sau trei copii de aceeași naționalitate într-o clasă. Dar, mai ales, acest copil a avut norocul să fie ținut în brațe, legănat, sprijinit, protejat, hrănit de multe mâini negre, să mănânce din aceeași farfurie cu mâna lui alba alături de mâini negre, să fie împodobită pe mâna ei albă de mâini negre.

Iar această dragoste între mâna albă și mâna neagră l-a făcut pe acest copil să fie mai senin în gânduri decât orice țăran fricos din Ditrău. Murdăria nu e pe pâinea făcută de doi străini, ci în otrava picurată zi după zi de niște ticăloși de la București și de la Budapesta, pentru care frica e cel mai eficient argument pentru a-i menține pe oameni în aceeași robie ca acum 500 sau 1000 de ani. Ticăloși care le-au zdrobit mințile lăsându-le numai mâinile să robotească în sărăcie și gurile să repede ca niște papagali ce aud la televizor.

În 2013, în prima lui zi de grădiniță africană, fiind primul copil „de culoare” din acel loc, copilul nostru a fost pipăit minute în șir cu mânuțele negre de zeci de copii care doreau să se asigure că este o ființă reală, ca ei. Odată această probă trecută, nu-i mai despărțea și nu-i mai speria nimic.

Nu cei doi muncitori din Sri Lanka sunt sălbatici și nici mâinile lor nu sunt murdare. Sălbăticia, monstruozitatea este a celor care și-au pierdut și dramul de omenie pe care îl aveau poate cândva, pentru că și l-au târguit pe mai nimic, pe niște minciuni cu care își hrănesc animalul urii cuibărit în mințile lor fricoase și chinuite.

Pe Ciprian îl găsiți cu totul aici.

Curaj, și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, în format .doc, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

“Ori înveți, ori mergi la sapă!”

Cum ar fi să aibă mamele astea o casă de marcat fermecată din care să iasă un bon cu toate lucrurile pe care le fac?

“Duduia va călători mult și va fi mereu în sărbătoare”

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

  1. Nagy Zsolt / 2 February 2020 20:46

    Nu cu muncitorii este problema ci cu patronii.

    0
    2
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro