“Mintea” e substantiv feminin până la capăt. Poate de aceea e și atât de băgăcioasă. ”Sufletul” pornește masculin, dar sfârșește neutru.
De fiecare dată când mă îndrăgostesc, simt că mă aflu la mijloc: între minte și suflet. Iar eu trebuie să aleg. E ca și cum ai pune un părinte să-ți spună pe care dintre copiii lui îl iubește mai mult sau care e degetul pe care vrea să îl sacrifice.
Între mintea și sufletul meu e un un conflict permanent. Sufletul o iubește necondiționat. Se bucură când mintea mea găsește o altă minte cu care se împrietenește. Se retrage frumos în cămăruța lui și o lasă pe minte să se bucure de noua cunoștință. Îi mai trimite câte un sentiment, cât să creeze o emoție frumoasă, dar mai mult de atât nu se bagă.
În schimb, ce face mintea când sufletul găsește un suflet cu care să rezoneze? Își pune mâinile în șolduri ca o precupeaţă și începe să-l toace mărunt: o să suferi ca un câine, o să te îndrăgostești și o să te rănească, o să te înșele și, într-o zi, o să te părăsească. Mintea nu se bucură deloc de povestea pe care o o trăiește sufletul și are grijă să-i tulbure întâlnirea. Când sufletul meu s-a întâlnit cu sufletul lui, am fost fericită – în sfârșit, a găsit pe cineva care să-l înțeleagă și să-l iubească. Și mințile noastre s-au recunoscut si s-au admirat. Și am sperat că mințile noastre se vor împrieteni și în sfârșit se va face pace. Dar nu se poate. Conflictul continuă.
Iar mie nu-mi rămâne decât să sper într-un suflet bărbat până la capăt. Care să se ia la trântă cu toate mințile și să le arate cine-i șeful! Să-mi lase-n picioare doar mintea cea de pe urmă.
Pe Mirela o găsiți, toată, aici.
Curaj, și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne un text încă nepublicat, în format .doc, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Desigur că te voi răni. Desigur că mă vei răni
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
