Am aflat ieri de cazul Andreei Morega, fata de 21 de ani. Am lăsat o zi să treacă pentru a vedea lucrurile un pic mai echilibrat.
În caz că nu știți, fata aceasta a fost omorâtă acum câteva zile de prietenul ei de 23 de ani pentru că ea voia să se despartă de el. El era student la medicină și teologie. În familia lui au existat antecedente de violență și bullying, inclusiv tatăl era violent și acum este la închisoare din acest motiv. Că pe băiat îl mai cheamă și Mirel, asta e karma deja.
Uitându-ne puțin obiectiv la caz, e greu să fii refuzat. E și mai greu să fii părăsit. Uneori poate să pară că-ți cade cerul în cap. Celui care e părăsit i se sfâșie inima. E o durere pe care mulți oameni nu știu și nu pot să o ducă. De la despărțiri există cazuri de depresie severă, abuz de substanțe, suicid sau homicid. Ultimul a fost, din păcate, cazul acum.
Evident și de bun simț: refuzul și părăsitul nu justifică agresiunea sau vătămarea de sine sau a altora. În mod sigur și în nici un moment nu justifică luatul vieții cuiva. Probabil că doar o educație pe măsură și un nivel cel puțin mediu de inteligență emoțională ajută un om să ducă în mod cât mai sănătos cu putință momentele astea.
De trecut, din păcate, trecem toți prin ele. Cel puțin o dată. Și să fim refuzați, și să fim părăsiți. Și să fim noi înșine cei care refuză sau părăsesc.
Ca femeie, e foarte greu de dus situația în care cineva insistă și insistă până să-ți fie lehamite sau chiar frică de el. E arhicunoscut că înveți să folosești cuvinte cât mai împăciuitoare, înveți să aplanezi cât de mult poți situația. Doar-doar să nu enervezi și să nu cauzezi vreo reacție agresivă.
Sincer, îmi este milă de familia Andreei. Public a apărut doar tatăl ei, dar bănuiesc că avea și ea o întreagă familie. Unicul lucru mai greu pe lume decât să crești un copil, este să știi că a suferit cumplit și să ajungi să îl înmormântezi.
Inițial am spus că îmi era milă și de familia lui Mirel. Apoi am aflat de istoricul de abuz, și cum el s-a transmis prin generații până a produs și această dramă. În continuare îmi e milă și de familia lui. Cine vrea să știe că are un copil sau o rudă ucigașă? Sunt sigură că nu toți din acea familie sunt agresivi.
Îmi e și mai frică de statistica pe care am auzit-o într-una dintre știrile pe cazul acesta: în medie, câte o femeie e omorâtă săptămânal în România de un membru al familiei sau de cineva din cercul apropiat. Agresiunea și violența domestică nu s-a diminuat.
Sper să iasă într-un final și ceva constructiv din întreaga poveste. Până atunci, merită să ne protejăm de persoane agresive din anturajul propriu.
Există organizații non-guvernamentale care pot ajuta: Centrul FILIA, Asociația ANAIS, Asociația CASA IOANA, Asociația LUTHELO, Asociația ȘTERGEM O LACRIMĂ, Asociația COMPASSION & CARE, Asociația SOLWODI.
Totodată, există și un număr de telefon apelabil gratuit, non-stop, pentru ajutorul victimelor violenței domestice: 0800500333.
Din rolul de coach în intimitate, lucrez mai ales cu femei, spun și că merită să urmărim cu grijă știrile pe cazul acesta sau altele asemănătoare. E important să ne păstrăm echilibrul interior, liniștea și sănătatea psiho-emoțională. Din aceste stări putem lua decizii mai bune sau putem ajuta mai bine pe cei din jur.
Citiți și Cum să te desparți de un parter agresiv
*
Pe Liana o găsești și pe site-ul ei. Ea este coach de sexualitate somatică (certificarea Sexological Bodywork™) și practician de Rebirthing Breathwork™. Liana ajută femeile să își înțeleagă și exprime mai armonios și sănătos sexualitatea, cât și să își susțină bunăstarea fizică și emoțională zi de zi.
Citiţi şi
Învățați-vă fiicele că despărțirile nu sunt eșecuri
Mi-a luat ceva vreme să mă gândesc dacă să scriu sau nu, până la urmă mi-am luat inima în dinți
Alergăm după rezolvări, ignorând fluturii
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
