Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Murdari de viață

19 August 2019

Se aud iar acorduri de romanțe de la bodega dintre blocuri.

În fiecare duminică, spre seară, ritualic, cineva pune romanțe în boxele speluncii. Alteori, Mihaela Runceanu sau Lara Fabian. Cred c-am auzit si ceva rock domol din vremurile hippie. Muzica nu-i dată tare, dar nici foarte încet. Suficient cât să răzbată prin pâcla aia densă și lipicioasă de zgomot de matoli, cu voci care se amestecă într-un zumzăit amorf, rupt adeseori de zgomote nearticulate, strigate lăbărțat de alcool: “Băă! Hăăă! Aaai!”

Și muzica asta minunată reușește cumva să se distingă și să se rupă din mugetul etilic. Încerc să-mi imaginez autorul playlist-ului și-l văd cu ochii minții ca fiind cel mai probabil slab. Și fumează. Poate chiar prea mult, în fața unui pahar de tărie, pe care îl descântă meditativ. Posibil să fi fost dascăl, dar la fel de bine vreun sculer-matrițer isteț și neșcolit. Un sensibil, asta-i clar! Un sensibil care s-a murdărit de viață și de lipsă de orizonturi. Un neînțeles care și-a înțeles micimea și inutilitatea. Romantic. Obligatoriu romantic! Visător cu vise prăfuite, tocite și peticite de atâta stat în captivitate, într-o sufragerie mică, îmbâcsită de mobile, dintr-un apartament cu două camere, semidecomandat, din Slobozia.

Mai mult ca sigur are copii și poate sunt reușiți, crescuți bine, acum pe la casele lor. Făcuți cu altă femeie decât cea pe care o iubea când purta el plete și blugi evazați. Vreo gureșă harnică și hotărâtă, rotunjoară și binedispusă, care n-a stat mult pe gânduri când a acceptat să-l ia de bărbat. Și care nu ascultă romanțe, dar face o piftie cum alta nu-i! Omului îi place piftia, nimic de zis, dar n-a reușit niciodată s-o amestece cu romanțele sau cu Deep Purple. Iar soața nici măcar n-a încercat, netrecându-i prin cap că ar folosi cuiva, la ceva, o asemenea fuziune. De altfel, până în ziua de azi, ea dă ochii peste cap a sictir la manifestările boeme ale consortului. Căsnicia lor a rezistat pentru că a început înainte de valul ăsta de emancipare care a lovit în femeile nației și odată cu ele în celula de bază a societății, în natalitate şi în moralitate.

DJ Monkey, Bansky

Comesenii lui, mai tineri, nu au avut același noroc. Nevestele lor nu mai cred în puterea mantrei “nu te bate, nu te înșală și nu face scandal”. Ele observă că prăpădiții ăia sunt inutili în schema lor de viață, din cauză de atașament pentru sticlă. Așa că pe ei nu-i mai așteaptă nimeni acasă, când se întorc anesteziați și parfumați. Presupunând că mai au casă! De obicei, doamnele se asigură că infamul alcoolic rămâne după divorț doar cu nădragii de pe el. Așadar, melomanul nostru-i norocos: are familie! Chiar dacă petrece mai mult timp la parterul blocului de alături decât în apartamentul conjugal. Oricum e foarte cald în casă și apartamentu-i mic tare! În plus, la bar, colegii de pahar îl iau în serios. A citit mai mult decât toți și face conversație captivantă când găsește pe câte unul interesat și încă neanihilat de aburii alcoolului. Restul mușteriilor rulează infinit și absurd aceleași subiecte plate, ca hamsterii care se dau pe roată.

Citiţi şi Nu te cupla când eşti deprimată

În fiecare seară, la bodegă sunt aceiași clienți. Îi cunosc după voce, fără să-i fi văzut vreodată. Știu când sunt toți sau lipsesc câțiva. Știu cât sunt de beți după cum dialogul li se transformă în propoziții simple și apoi în zgomotul ăla în care chefliii se afundă ca într-o mlaștină mâloasă, care-i încorporează, îi amestecă, le îngreunează mișcările și-ntr-un târziu, îi pierde. Abia la final mai disting:

– Hai, băă, unde pleci? E ziua lu’ fii-mea! Mai luăm un rând!

– Nu, băă, că plec! Gata!

Și apoi mă gândesc la fetița dintr-o scară vecină care își sărbătorește ziua fără ta-su, care este atât de aproape și totuși nu-i.

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Relațiile care dor

În interior, mă simt fermecătoare, sexy, seducătoare

Acolo unde începe iubirea, se termină prietenia

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
677 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro