În primii ani, ne beam cafeaua în doi, asta în fiecare dimineață. O fumam cu câte două țigări. El chiar trei, uneori, dacă subiectul era incitant. Era cel mai constant și frumos moment al zilei. Aveam multe de zis, toate din trecut, sau prezentul imediat arzător.
Dormeam, fără să simțim înghesuială, pe o saltea Relaxa de o persoană, fiindcă n-aveam bani nici de mobilier tip dormitor matrimonial și nici de dormitorul larg în care să-l băgăm. După ce am avut dormitorul matrimonial, eu am constat că mă trezesc tot mai obosită, mi-am dat seama de ce, fiindcă el începuse să sforăie cumplit și incurabil, de aceea unul din noi s-a mutat cu dormitul din patul matrimonial, într-o altă cameră. Pe o canapea confortabilă. Ne-am asigurat ca și exilatul să aibă plasmă, laptop, noptieră, raft cu cărțile preferate, exact ca cel rămas în patul matrimonial. Normal. Eram pereche, nu?
Tot cam pe-atunci, am remarcat că, deseori, cafeaua de dimineață ne irită, ne încarcă negativ, spre deosebire de vechile cafele. Ne irită pe rând. Când pe unul, când pe altul. Fiindcă deja, la cafea, făceam planul pe ziua în curs, rânduiam aberațiile românești în curs, număram bani, ordonam facturi, ne citeam sms-urile, comentam știri politice.
Atunci am decis că pe toate astea le vom face fie seara, înainte de culcare, fie tot dimineața, dar după cafea. Că-i păcat să pervertim cafeaua ancestrală cu civilizația și evoluția… Am reușit, să știți, exersând temeinic cam o lună, dar am transformat-o mai mult în tăceri comune, nu vorbe comune. E o mare artă să taci ÎMPREUNĂ, nu să taci SEPARAT. E ca diferența între a tăcea la timp, asumat, fiindcă așa e mai bine și nu de bou ce ești, că n-ai ce zice.
Cu puțin timp în urmă, eu amestecam zahărul în ceșcuță, eu beau cafea cu zahăr dar fără lapte, el fără ambele, mă privește fix și întreabă:
– Ai să revii, oare? Te-ai schimbat mult.
-Să revin?????
-Da, la cea care ai fost.
-Nu. Ar însemna involuție. N-am să mai fiu vreodată cea care am fost. N-am cum.
-Și-atunci?
-Și-atunci, așa cu am făcut-o de atâtea ori, o să învățăm împreună să iubim noua variantă. Care sigur nu-i ultima, nici asta!
-Nu deschidem nițel geamul? S-a făcut fum. Mai pui o cafea?
Apoi am tăcut amândoi.
Pe Otilia o găsiți cu totul aici.
Citiţi şi
Cum să-ți mobilezi casa odată ce ai copii?
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
