Fraze pe care, ca medic de familie ce-și cunoaște bine parohia, le aud des de la părinți. În diverse variante, dar același mesaj.
“Copilul meu e de zece, dar mereu ia nouă sau opt, fiindcă nu se concentrează, nu-i atent.” Sau: „E împrăștiat.” Sau: „A rezolvat problema perfect, însă mereu greșește ultimul calcul.”
Răspunsul pe care azi îl dau public, (iar în fața părinților doar îl gândesc, nu-l rostesc cu voce tare, din motive pe care nu le voi expune aici), este:
-Nu. Dacă sistematic nu-i atent și nu se concentrează, nu-i de zece. Atenția distributivă, atenția în general și capacitatea de a susține un efort intelectual constant, sunt condiții ale performanței. Or zecele ESTE performanță. Una pe care performerul trebuie să și-o dorească pentru sine. Nu pentru mama – tata – sora – sau mătușa.
În mare parte, aceste condiții pot fi antrenate. Dar antrenează-l INVERS. Nu-i băga-n cap că-i de zece din născare, și totuși un “luzăr” cronic. Nu-i induce mereu sentimentul vinovăției de a nu se ridica la nivelul așteptării trasate de tine. Fii mândră că-i de opt, că face tot ce trebuie și astfel poți avea surpriza să devină de zece, autodepășindu-se. Tu-l cataloghezi mereu după ce NU a făcut. Păi, socotește CE A FĂCUT!
©Vivian Maier
Atunci când îl ridici la rang de “zece cromozomial”, te bagi pe tine-n seamă. Adică tu l-ai născut perfect, vezi Doamne, iar el nu și nu…
Hai să vedem de nu l-ai născut cumva de opt iar el, antrenându-se, va atenua, poate, erorile tale filiale.
Ce zici? Cum îți sună?
Preia asupra ta adevărul “crunt” că l-ai născut de opt. Și dă-i partea lui, atunci când el CHIAR va reuși să se concentreze până la ultimul calcul și va deveni de zece. Iar de n-o va face, laudă-l că-i de opt, așa cum l-ai creat, și că nu-i de șase.
Fiindcă el, copilul tău, nu-i adus în lume nici ca să-ți confirme propria perfecțiune, nici să îmbrățișeze cariera pe care din păcate n-ai avut-o, nici să deteste oameni din gama celor care te-au dezamăgit în tinerețe (poate chiar va fi atras de ei!), nici să-ți ducă numele mai departe. Și nici nu-i Full CASCO pentru când te-or lăsa puterile. De nu reziști tentației asigurării, încheie măcar un RCA, nu Full Casco!
Mai exact, este despre EL aici, nu despre TINE!
Pe Otilia o găsiți toată aici.
Citiţi şi
Poate că femeile casnice și dependente de bărbați nu sunt niște proaste
Flash, la șosea, drumul de întoarcere de la mare, 1 Mai 1988
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
