Fraze pe care, ca medic de familie ce-și cunoaște bine parohia, le aud des de la părinți. În diverse variante, dar același mesaj.
“Copilul meu e de zece, dar mereu ia nouă sau opt, fiindcă nu se concentrează, nu-i atent.” Sau: „E împrăștiat.” Sau: „A rezolvat problema perfect, însă mereu greșește ultimul calcul.”
Răspunsul pe care azi îl dau public, (iar în fața părinților doar îl gândesc, nu-l rostesc cu voce tare, din motive pe care nu le voi expune aici), este:
-Nu. Dacă sistematic nu-i atent și nu se concentrează, nu-i de zece. Atenția distributivă, atenția în general și capacitatea de a susține un efort intelectual constant, sunt condiții ale performanței. Or zecele ESTE performanță. Una pe care performerul trebuie să și-o dorească pentru sine. Nu pentru mama – tata – sora – sau mătușa.
În mare parte, aceste condiții pot fi antrenate. Dar antrenează-l INVERS. Nu-i băga-n cap că-i de zece din născare, și totuși un “luzăr” cronic. Nu-i induce mereu sentimentul vinovăției de a nu se ridica la nivelul așteptării trasate de tine. Fii mândră că-i de opt, că face tot ce trebuie și astfel poți avea surpriza să devină de zece, autodepășindu-se. Tu-l cataloghezi mereu după ce NU a făcut. Păi, socotește CE A FĂCUT!
©Vivian Maier
Atunci când îl ridici la rang de “zece cromozomial”, te bagi pe tine-n seamă. Adică tu l-ai născut perfect, vezi Doamne, iar el nu și nu…
Hai să vedem de nu l-ai născut cumva de opt iar el, antrenându-se, va atenua, poate, erorile tale filiale.
Ce zici? Cum îți sună?
Preia asupra ta adevărul “crunt” că l-ai născut de opt. Și dă-i partea lui, atunci când el CHIAR va reuși să se concentreze până la ultimul calcul și va deveni de zece. Iar de n-o va face, laudă-l că-i de opt, așa cum l-ai creat, și că nu-i de șase.
Fiindcă el, copilul tău, nu-i adus în lume nici ca să-ți confirme propria perfecțiune, nici să îmbrățișeze cariera pe care din păcate n-ai avut-o, nici să deteste oameni din gama celor care te-au dezamăgit în tinerețe (poate chiar va fi atras de ei!), nici să-ți ducă numele mai departe. Și nici nu-i Full CASCO pentru când te-or lăsa puterile. De nu reziști tentației asigurării, încheie măcar un RCA, nu Full Casco!
Mai exact, este despre EL aici, nu despre TINE!
Pe Otilia o găsiți toată aici.
Citiţi şi
A făcut ce ar fi făcut orice bărbat
De ce avem nevoie de îmbrăţişări
Dragă fată de 17 ani, ce bine că ai îndrăznit să ne scrii
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
