Necăsătorit, dar ce folos?

Victoria Serman

26 November 2015

Victoria SermanNu îl cunoşteam de niciunde. A fost o întâmplare.

Am vrut să ies din lumea mea aseptică şi să privesc viaţa printr-o altă fereastră. El nu a fost o ţintă. Nici măcar o victimă colaterală. A fost, pur şi simplu, o întâmplare.

Invitaţiei mele a răspuns cu un mesaj:

– Beauty, cu ce îţi pot fi de folos în calitate de prieten?

Apelativul „beauty” nu a avut darul de a mă face să îl încadrez în categoria oamenilor potenţial interesanţi. L-a salvat însă precauţia. Simplul fapt că nu intrase orbeşte în jocul meu, i-a dat o şansă. Și, din acel moment, a pornit dansul.

O polca zglobie şi săltăreaţă, în care el încerca să conducă, iar eu mă amuzam să-i pun beţe-n roate la fiecare pas, mai-mai să ne dăm de-a berbeleacul amândoi. El, împiedicându-se în teorii ale complotului, eu, susţinându-l să nu cadă, în ultima clipă, râzând în hohote de ingenuitatea lui. El, încercând să înţeleagă cine, ce, cum sunt, eu, folosindu-mă de fiecare cadenţă pentru a mă fofila… Când l-am avertizat, o dată în plus, că nu îi fac curte şi că strădania lui e zadarnică, nerăbdarea a atins apogeul, împingându-l să-mi spună pe şleau:

– Lucrez la… în calitate de …, am casă, maşină, … şi sunt necăsătorit.

ce vor barbatii

Fiecare punct de suspensie cântarea greu şi, dacă aş fi fost interesată, probabil m-aş fi putut socoti norocoasă. Dar nu eram, intrigându-l şi mai mult cu lipsa mea de sensibilitate în faţa „calităţilor” lui. Eu voiam să aflu din ce aluat e făcut el, nu calul lui alb, fabricat în Germania…

Dar nu s-a dat bătut. A ridicat miza, trimiţându-mi ceea ce ar fi trebuit să mă facă să capitulez: o poză în ţinută de… plajă. A doua tentativă eşuată l-a lovit direct în cel mai profund orgoliu masculin. Cum să nu fiu sedusă?! Dar celelalte admiratoare – foarte multe, a ţinut el să precizeze – răspundeau automat la acest argument!

– E complicat pentru mintea unui bărbat ceea ce faci tu, mistery lady! mi-a replicat el, după încă o serie de tentative eşuate.

Ne-am mai învârtit astfel o vreme în ritmul polcii noastre dezlănţuite, până am ameţit şi atunci ne-am aşezat, gâfâind amândoi, la o şuetă. Și ca să-i dau Cezarului ce este al Cezarului, trebuie să admit că acest Cezar nu era tocmai nepriceput la dans. Stângăcia exprimării era compensată de o fineţe a gândirii ce mă ţinea în alertă. Nu îi puteam permite să atingă puncte sensibile, cu atât mai puţin să alunec în capcana lui „Îl vede azi, îl vede mâni, Astfel dorinţa-i gata”…

Timpul a trecut, iar polca noastră a devenit încet-încet parte din ritualul zilei. O complicitate camaraderească s-a instalat între noi, iar eu asistam din loja întâi la peripeţiile nesfârşite ale „întâmplării” mele. În fiecare zi, o nouă aventură, furând inimi şi uitându-le pe unde trecea, lăsând în urmă o mulțime de fete înlăcrimate. Apelurile mele la cumpătare se pierdură însă sistematic în neant, căci el nu se închină decât zeului sexului, urmându-şi cu evlavie principiul: o viaţă avem, trebuie să o trăim! Povestirile lui erau atât de multe şi de hazlii (sau, în fine, pe cât poate gusta o femeie poveştile despre femei ale unui bărbat…), încât începusem să cochetez cu ideea de a scrie o carte.

Aveam însă o problemă majoră: personajele descrise de el nu aveau faţă! Nu una conturată, în orice caz. Treceau atât de repede prin viaţa lui, încât nu şi le amintea. Din toate portretele, doar unul i-a reuşit, dar pe acela nu l-a dezvoltat. Am abandonat dezamăgită ideea.

Într-o seară, mi-a propus să mâncăm împreună. A venit să mă ia cu calul lui alb (de fapt cu cei 240), proaspăt ieşit de la sala de sport, cu bluza de trening lipită de muşchii încă transpiraţi. Îmbietoare privelişte, mi-am spus, în timp ce îi ascultam distrată scuza: între a ajunge cu întârziere la întâlnire şi a nu face duş, preferase punctualitatea… Am mustăcit un zâmbet aproape imposibil de cenzurat, răspunzându-i că apreciez galanteria… M-a rugat să trecem pe la el să se schimbe, înainte de a merge la restaurant. Mi-am dat seama că, din prima lojă, riscam să trec direct pe scenă. Dar jocul m-a amuzat. Aveam, în sfârşit, să o văd în direct. Scena.

De această dată, nu am fost dezamăgită. Era totul ca în poveştile lui: living căptuşit cu canapele confortabile, boxe ascunse difuzând melodii tot una şi una, lumini tamizate şi şampanie. Cred şi eu că avea succes! A dispărut la duş, apoi s-a întors gătit ca de bal şi mirosind frumos. S-a aşezat familiar lângă mine ca pe vremea când, obosiţi şi ameţiţi, stătusem la prima noastră şuetă virtuală.

Și polca a reînceput, fiecare cu obsesia lui: eu, încercând să ghicesc ingredintele aluatului din care era făcut, el, închinând imnuri de slavă feminităţii, eu, lovind la întâmplare pentru a găsi breşa scutului lui de protecţie, el, ascuţindu-şi instinctul predator într-o curte asiduă. Eu, punând întrebări incomode, el, cerându-mi să plătesc sec pentru a primi răspunsuri:

– Un dans. Unul adevărat, mi-a zis. Arta cere sacrificii…, a adăugat provocator.

Și am acceptat. El nu putea şti că excelez la poker şi că risca să piardă la prima mână greşită.

În timp ce vigilenţa mea se ascuţise, instinctul lui îşi pierduse agerimea, adulmecând cu anticipaţie… victoria. Și aici a început să greşească. Pentru un seducător antrenat, felul în care m-a luat în braţe a fost prea personal, gesturile, prea tandre, explorarea, prea atentă…

Aveam senzaţia că testează, că încearcă să vadă dacă intru într-un tipar ştiut doar de el.

Am aşteptat ca o felină la pândă şi, când ocazia perfectă s-a ivit, i-am susurat la ureche:

– Te minţi… Tu nu eşti aşa. Tu îţi cauţi locul… Tu alergi de la una la alta doar pentru că o cauţi pe EA…

Vorbele mele părură să nu aibă niciun efect asupra lui. A continuat să se unduiască în ritmul muzicii, fără a reacţiona. M-am deprins de el şi l-am obligat să mă privească. Avea ochii în lacrimi.

Big boys don’t cry…, a bâiguit, repetând cuvintele melodiei din fundal, ca scuză.

Stratagema mea funcţionase. Găsisem breşa. Quintă roială.

Câştigasem. Obţinusem ceea ce voiam: era făcut din aluat amar, scăldat în lacrimi. Tristă victoria

Seducătorului fără inimă din clipa precedentă îi luase locul un om înfrânt. Un om trăind cu vinovăţia rănilor pe care le-a provocat singurei femei pe care o iubise cu adevărat, rănilor pe care şi le-a provocat pierzând-o. Singurul „portret reuşit” pe care îl schiţase, al EI era… Cu el în suflet alerga de la una la alta, sperând să o găsească… pe EA. Îşi iroseşte viaţa, pentru că nu are curajul să se întoarcă la EA, pentru că îi e teamă să sufere, teamă să o facă să sufere din nou…

Dar mie nu mi se pare drept! Pentru că mă doare să văd oameni care îşi ratează viaţa din lipsă de curaj, din orgoliu sau din frică! Oameni care aleargă bezmetici după himere, sperând să se vindece, ocupându-şi mintea cu orice numai să nu se mai gândească la ce îi doare. Iar viaţa trece pe lângă ei…

Eu mi-am învăţat lecţia. Târziu, dar am învăţat-o. Îi cunosc preţul. Dar el…? Dar tu…?

PS: Povestea e departe de a fi terminată. Dacă vreţi să o ştiţi, v-o voi povesti.



Citiţi şi

Bărbatul care aproape și-a ratat și divorțul

Pe-tro-ne-la: „E foarte frumos să fii femeie”

Trandafirul

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
42,616 views

Your tuppence

  1. Sabău Ana Liana / 30 October 2017 21:59

    … Tristă…victoria! Vai! Câte reies de aici! ❤

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply
  2. anna / 16 May 2016 10:39

    Exista oameni care nestiind cum sa rezolve trairile, tradarile, ranile trecutului, isi poarta amaraciunea, frustrarile, ura, iubirea ranita de moarte, dintr -o relatie in alta si lasa in urma doar iubiri schilodite, condamnate de la bun inceput. Cred eu, ca doar o iubire care sa i loveasca din senin si fara preaviz si in care sa aiba norocul sa li se potriveasca si timingul si ritmul ii poate vindeca … 🙂 ALtfel, pe reteta asta “eu ma pansez cu tine, pe tine o sa te dreaga altul”, nu se ajunge la nici o iubire mare si implinire. Cred ca maturitatea inseamna sa te asumi si sa ti ingropi mortii, sa le dai pace si sa nu mai cari trecutul in fiecare nou prezent !!!

    Well-loved. Like or Dislike: Thumb up 12 Thumb down 0
    Reply
  3. Ana / 2 April 2016 11:25

    De trei ori am citit articolul…
    Foarte profund… sau prea profund. Si nu pot scapa de “imaginea” (starea) sufletesca pe care mi-a lasat-o. Cati ca el, cate ca el? Ma intreb si eu…
    Oricum, frumos. Foarte frumos!

    Hot debate. What do you think? Thumb up 8 Thumb down 1
    Reply
  4. Mirela / 5 February 2016 13:44

    Există și continuarea? Sunt tare curioasă 🙂
    Mi-ai amintit de un tip cu care am avut o scurtă aventură și era cam tot așa. Și eu am descoperit o fisură, doar că povestea noastră s-a terminat prea repede. Nu am apucat să avem prea multe discuții, am rămas la stadiul de joc, aroganțe, tachinări și vorbe tăioase. După ultima noapte împreună, i-am spus foarte clar că nu am încredere în el, că totul e fals la el și a fost vizibil deranjat, deși încerca să ascundă. Când a plecat, s-a întors și s-a uitat la mine cu o privire care m-a dezarmat, a vrut să spună ceva, a dat să se întoarcă la mine, dar până la urmă a plecat. Atât de trist mi s-a părut… Poate era doar un joc sau nu, dar tare mult mi-ar fi plăcut să aflu. Nu a fost momentul potrivit pentru a păstra o relație cu el și nici el nu a vrut asta. Mă rog, toată povestea e mai complicată de atât.

    Thumb up 2 Thumb down 3
    Reply
  5. Adina / 28 November 2015 0:13

    Imi plac” jocurile” prin care se poate testa orice nerv al unei persoane prin care poti descoase o persoana ,.Am intalnit un “tip” prin care nu reusesc sa patrund. E foarte enervanta senzatia , incerc sa imi dau seama cum e , de ce ,dar nu pot. Poate e peste masura mea , e ciudat e prima data cand ma scoate din minti asta e foarte incitant si imi e si teama intr-o oareare masura.

    Thumb up 2 Thumb down 0
    Reply
  6. n-am Nume / 27 November 2015 14:55

    mmm…
    draga mea draga, de trei ori draga…
    am stat mult sa ma gandesc daca sa iti raspund. si de ce sa iti raspund. mai ales ca ne tii in suspense, si nu stim cum s-a terminat povestea. la naiba, nu stim nici macar daca e adevarata sau doar rodul imaginatie.
    trecand totul prin filtrul experientei personale (cum altfel?) m-am gandit sa te zgandar un pic.
    cunost tipul acesta de barbat, asa cum il descrii tu. sunt unul din specia asta. tu crezi ca i-ai gasit fisura din armura? ganditu-te-ai tu oare ca el ti-a ghicit intentia, si ca ti-a arata o spartura in armura lui, si ca te-a ghidat el pe tine sa “descoperi” ceea ce a vrut el sa te faca sa crezi despre el? ca de fapt ( repet, ma recunosc in specia descrisa de tine, nu vorbesc din auzite) el vrea sa te manipuleze, sa iti faca sa intre in scena instinctele de sora medicala gata sa ajute un ranit sufleteste? sa iti dai jos armura, in timp ce el o are inca pe el camasa de zale, care ascunde in continuare ce doreste el sa ascunda?
    voi, femeile, rezonati la cateva pozitionari din astea pe baza de sentimente, si e usor pentru un manipulator eficace sa va aduca in scutece gasindu-va coarda sensibila si cantand la ea ca un virtuoz.
    hai, fetele, dati cu pietre daca nu ati trecut macar odata printr-un astfel de santaj emotional. sa stiti, toti santajistii astia nu voiau decat sa va intre in chilotei.

    Well-loved. Like or Dislike: Thumb up 28 Thumb down 5
    Reply
    • Victoria Serman / 27 November 2015 22:08

      Dragul meu drag (de 2 ori, pe al 3lea mi l-ai furat fara mila, cu ultima propozitie),
      Inteleg perfect ce vrei sa spui. Mai bine decat imi doresc. Plauzibila ipoteza. Dar ai putintica rabdare (mai trebuie sa dorm si eu din cand in cand) si vei afla urmarea. Nu vrem sa stricam suspensul, nu?
      Iti multumesc din suflet pentru mesaj!
      Ridic manusa! 😉
      Un week-end minunat!
      PS: ai grija de inimile acelea cu care te joci…

      Well-loved. Like or Dislike: Thumb up 15 Thumb down 0
      Reply
  7. Simone / 27 November 2015 0:49

    Vesnica poveste a femeilor (o parte din ele) care gasesc doar barbati la care sa poata repara ceva.
    Si cum toate am avut in familie cate o poveste care sa ne includa in ctg asta… suspinam…
    “Femei care iubesc prea mult”, o carte in care sunt descrise femeile acestea.

    Well-loved. Like or Dislike: Thumb up 9 Thumb down 0
    Reply
    • Victoria Serman / 27 November 2015 9:59

      Ehehe, Simone, vast subiect de discutie… Nu am citit cartea, dar cat material didactic am in jur… Fac o sectiune intreaga pe tema asta! Retin si dezvolt. Vei fi muza mea. 🙂
      Vestea buna e ca, din momentul in care au inteles de unde vine problema, femeile din aceasta categoria isi pot gasi si ele linistea. Totul e sa inteleaga de ce li se intampla.
      Multumesc mult!

      Thumb up 6 Thumb down 0
      Reply
  8. cori / 26 November 2015 23:36

    Sper sa nu asteptam prea mult continuarea.
    Multumesc ptr tot.

    Thumb up 1 Thumb down 0
    Reply
  9. radu mares / 26 November 2015 22:55

    Psiholog?

    Thumb up 1 Thumb down 0
    Reply
    • Victoria Serman / 26 November 2015 23:43

      Intr-un fel, Radu. Dar nu cel pe care il presupui tu.
      Intr-unul foarte uman, nascut din dorinta de a intelege de ce oamenii fac ceea ce fac si dintr-o empatie marcata.
      Jocul este inocent.
      “Aluatul” este important pentru mine.
      Iti multumesc, Radu!

      Thumb up 1 Thumb down 0
      Reply
  10. LorinCoryllus / 26 November 2015 17:16

    You…hunter :))))) La o şuetă, ha! ;))))

    Thumb up 1 Thumb down 0
    Reply
    • Victoria Serman / 26 November 2015 18:09

      Dragul meu Lorin,
      Bine punctat. Interesanta interpretare.
      Dar e o chestiune de perspectiva si acolo nu suntem de acord. 🙂
      Exista o melodie care se potriveste perfect cu viziunea ta.
      O stii sigur, dar ti-o trimit. 😉
      Multumesc mult ca ai citit si contribuit! 🙂

      Thumb up 1 Thumb down 0
      Reply
  11. Cara / 26 November 2015 15:10

    Cele mai multe complexe le au barbatii precum protagonistul nostru, e periculos sa intalnesti unul ca el, risti sa iesi sfasiata de durere dintr-o eventuala relatie cu Don Juan cel ranit de propriile actiuni…

    Thumb up 3 Thumb down 1
    Reply
    • Victoria Serman / 26 November 2015 23:55

      Eeee, draga mea Cara, atingi un punct foarte sensibil…
      Da, riscul e mare, intr-adevar. “Sufletele schilodite” pot lasa urme adanci.
      Dar, din pacate, nu vine nimeni dinainte cu profilul psihologic la intalnire.
      (ca tot vorbiram cu Radu de psihologie). Si nici atunci nu poti sti.
      Asa ca, ochii mari si inima deschisa! Nu te lasa ranita! Traieste-ti viata!

      Thumb up 1 Thumb down 0
      Reply
  12. Ela / 26 November 2015 12:19

    se va vindeca el, timpul vindeca ranile.

    Thumb up 2 Thumb down 3
    Reply
    • Victoria Serman / 26 November 2015 16:09

      Draga mea Ela, ai dreptate. E lung, e greu, dar eu sper ca, intr-un fel sau altul, se va vindeca. Eu inca mai sper ca va fi un happy end. Am nevoie sa cred. Dar o vom afla in episodul urmator. 😉 Te imbratisez cu drag!

      Thumb up 0 Thumb down 0
      Reply
    • Diana / 27 November 2015 6:13

      Timpul nu vindeca nimic.Doar acopera.Ca un fel de pansament.Intr-un tarziu va ramane doar o cicatrice care din cand in cand doare.Ca o fractura veche.Cand se schimba vremea doare.

      Hot debate. What do you think? Thumb up 9 Thumb down 1
      Reply
      • Victoria Serman / 27 November 2015 10:11

        Stiu, Diana… Dar iti amintesti cat de minunat era inainte de rana? E trist ca s-a terminat cu o cicatrice, dar fara ea, ai/am mai vedea lucrurile la fel? Important e ce a fost inainte de a se transforma in ceva dureros. Fericirea dinainte e inestimabila. Cicatricea, doar o dovada ca a fost aievea. Asta trebuie sa pastrezi in suflet si sa smulgi vietii cat mai multe clipe frumoase. Doare. Da! Dar macar ai/a/am vizitat un colt de Rai….
        Te imbratisez cu drag!

        Thumb up 6 Thumb down 0
        Reply
  13. meme / 26 November 2015 12:05

    Hidden due to low comment rating. Click here to see.

    Poorly-rated. Like or Dislike: Thumb up 2 Thumb down 15
    Reply
    • Victoria Serman / 26 November 2015 16:14

      Draga Meme,
      (As fi personalizat mai mult, dar nu stiu daca esti femeie sau barbat.)
      Iti multumesc foarte mult pentru timpul pe care mi l-ai acordat si care imi recompenseaza munca. Ai citit si ai poposit inclusiv pentru a lasa un comentariu. Ma onoreaza. Si cum spunea un om drag mie, adevarul nu trebuie sa supere pe nimeni. Chiar daca fiecare cu adevarul lui.
      Autoarea are complexe si le asuma. Nu stiu in schimb la care te referi. Ma intreb insa, cine nu are. Putem dezbate subiectul in privat, cand vrei!
      Imi pare rau ca nu ti-a placut textul. Dar este dreptul tau. Nici mie nu imi place tot ce citesc. Fiecare cu sensibilitatea lui.
      Inca o data, multumesc si pe curand… la o sueta! 😉

      Well-loved. Like or Dislike: Thumb up 19 Thumb down 0
      Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro