Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Nicio rezoluție pentru 2019! Voi improviza

17 January 2019

eu nov 2018Ajungi, după niște ani, să-ți dai seama că rezoluțiile astea de Anul Nou aproape că sunt o garanție a eșecului. Te urmăresc, te încorsetează, te stresează, te presează, te frustrează. Pentru că, nu știu alții cum sunt, dar ale mele, cu anii, au ajuns tot mai grase, mai cuprinzătoare, adunând toate nefăcutele, neîmplinitele și toate cioburile în așteptarea lipiciului perfect. Aidoma listelor nu prea rezonabil întocmite cu ce ai de făcut într-o zi, din care îți rămân câteva nefăcute, pe care le trasferi pe lista de a doua zi, și ea deja la limita posibilului. Iar timpul se joacă tot mai rău cu mintea noastră aducând finalurile de an tot mai aproape de începutul lor.

Ei, bine, de data asta am lăsat toate nereparatele, nefăcutele ori nou doritele care pe unde erau la coadă, nu m-am mai ostenit nici să le ierarhizez și nici să le notez pe ceva. Pur și simplu nu m-am mai gândit ce-aș vrea cu tot dinadinsul să se întâmple în 2019. Poate e o aroganță, poate e ceva ce nu-mi pot permite încă, poate e chiar riscant. Dar cine stabilește asta? Așa că mi-am zis “fără rezoluții, voi improviza!”.

ritva voutila, fată cu rodie

©Ritva Voutila, Waistland, 2008

Mi-am listat rapid dorințele și nevoile și am constatat că primele erau mai multe. E bine, cu dorințele poți negocia, cu nevoile, nu prea. Apoi, improvizația nu e o alegere proastă. Adevărat că ne e mai cunoscută ca ceva făcut de mântuială, la repezeală, cu o sulă în coaste ori cu un morcov altundeva, de care te-ai fi putut scuti dacă ai fi avut un plan. Dar acum, la niște ani, o socotesc expresia instinctelor bine antrenate și o excelentă măsură a încrederii în sine. De ce n-aș pune atunci conștient miza pe insticte, pe intuiție? Îmi spun “noroc!”, mă rog de minte iscoditoare și inimă zglobie, și să curgă anul sub semnul bunului și loialului instinct și al reginei talentelor umane – improvizația!

Voi tot cu lista? Sau ca mine, cu un singur cuvânt-ghid în minte, încăpător și generos? Care să lase loc de întors și de repornit în ce direcție va semnaliza instinctul emoțional sau practic.

(Psst, psst, și dacă n-am strategie, oleacă de tactică mai știu: îi voi da de mâncare numai jăratic. Am zis! 🙂)



Citiţi şi

Dragă fată de 17 ani, ce bine că ai îndrăznit să ne scrii

Dar fă odată primul pas!

Nu am încredere în…

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
381 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro