Astăzi e ziua în care m-ai pierdut. De tot. Definitiv. Și, totuși, ziua în care sunt mai a ta ca niciodată. M-am culcat cu altul. Și nu îmi pare rău. Mi-e dor de tine. Dor de mirosul tău. De atingerile tale. De „iubita mea mică”. De săruturile tale pe față. De diminețile cu tine.
Nu m-am gândit decât la tine. La tine și la noi. La cum mă țineai în brațe. La cum mă cuprindeai. La iubire. La alinturi. La noi. La naiba, la noi!
Și mi-e atât de frică. Și nu vreau. Nu vreau să fiu iar cu altcineva. Nu vreau să o iau de capăt. Mă închid în mine. Și nu vreau să mă deschid. Și nu pot. Și cu atât mai puțin în fața ta. Mă simt atât de a ta. Atât de… plină de iubire. N-aș vrea decât să dormi. Să dormi și eu să stau lângă tine. Să stau lângă tine și să te privesc cum dormi. Cum mormăi în somn. Îți știu fiecare gest. Știu ce urmează să faci. Și aș vrea să uit și să știu în continuare, în același timp. Vreau să te strâng în brațe. Și să plâng. Să îmi trag genunchii la piept și să plâng. Și să mă strângi în brațe și să îmi spui Ești acasă.
Trebuie să stau o vreme singură. Și să nu mă leg de nimeni. Și, mai ales, să nu încerce nimeni să se lege de mine. Fiindcă voi tăia. În carne vie. Nu vreau să rănesc oameni. Dar o voi face. Asta este realitatea. Și dacă așa îmi va fi mie mai bine, așa să fie! Am sechele. Nu mai pot să aleg binele altora în locul binelui meu. Și nu mai vreau să repar oameni. Nu e corect. Pe mine nu mă repară nimeni. Și nu mai vreau să fiu bună și sinceră. Și nu mai vreau etichete. Și nu te mai vreau nici pe tine. În fața mea. În mintea mea. În sufletul meu. Mi-e atât de dor de tine, încât doare…
Te iubesc! Nu vreau să te uit. Și nu regret nimic. Nu te regret. Vreau doar să nu mai doară…
Guest post by Casandra
Citiţi şi
Sunt despărțită de o lună, după o relație de patru ani
“Dacă vrei să fii fericit, fii!”
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
