Ei bine, prietene, ești cam fraier! Te-ai legat la cap când nu te doare sau, ca s-o spun pe șleau, te-ai legat cu cineva care te cam doare…
E posibil că în tine să existe un Gray mititel, puțin speriat, puțin frustrat, puțin nesigur pe el, care și-ar dori ceva, dar se mulțumește cu prea puțin. Să nu crezi că eu aș fi vreo Sfântă Cosânzeana, vreo pură, pudică sau netrosnită de palmă grea a vieții. Tocmai de aceea ți-am și atras atenția… Sunt directă, nu pierd timpul cu proștii, mă simt în siguranță cu tine și mi-ar plăcea ca și reciproca să fie valabilă.
Cel puțin la un moment dat, eu am fost ce ți-a trebuit. Și încă mai sunt, așa cum ești și tu pentru mine. Diferența este că eu nu am fugit și nu m-am ascuns. Tocmai pentru că viața m-a tăvălit prin praf, m-a aruncat de pe zid, a vrut să mă înece într-o găleata de nefericire, dar nu i-a ieșit pasența… Uite, tocmai d-asta eu îți spun ce cred. Îți spun cât ești de bun, de frumos, ba îți spun – cu lux de amănunte – ce și când ți-aș face. Nu sunt o doamnă, sunt femeie. Da, ca și tine, am nevoi și dorințe. Am pierdut mult de-a lungul anilor și am învățat să dau ceea ce, poate, nu am primit niciodată sau doar foarte puțin.
Da, ți-aș fi fidelă. Aș uita de alți bărbați, aș uita cum este să fii cealaltă femeie. Cea care îți dăruiește tot ce celelalte nu ți-au oferit niciodată sau prea puțin. Mie nu mi-e frică să-ți ofer vorbe din suflet, cum nu mi-e rușine să-ți ofer o partidă de sex într-un loc public. Nu îmi cade gradul să-ți spun că mi-e dor de tine și că nu mi-am imaginat că îmi vei plăcea atât de mult. Pentru mine nu este o ofensă să te sun, să îți scriu, să te întreb de sănătate. Asta nu înseamnă că nu aștept să fii bărbatul care știu că ești și să îți permiți fericirea de a fi liber că mine!
Pentru că viața m-a perpelit în foc, am învățat să-ți spun că sunt fericită, că m-ai făcut fericită fie și pentru o zi sau o noapte. Pentru că viața m-a pălmuit cu sete, mi-am spălat rănile și m-am vindecat oferind fiecare fărâmă de iubire și tandrețe din ființa mea.
Da, nu mi-e rușine să-ți spun că te doresc. Și nu mă deranjează să te aștept. O vreme… Chiar și două sau trei vremi. Pentru că simt că filele noastre nu s-au terminat. Mai sunt aventuri de scris…
Da, când știu cât ești de special (pentru mine) mă doare să fiu cealaltă femeie, cea care în public te bate amical pe spate și-n universul căreia te ascunzi când te doare prea tare “bandana” cu care te-ai legat la cap. Aș fugi și eu… în brațele tale. Aș sta acolo și mi-aș face cazemată. Știu că m-ai proteja de orice nenorocire. Pentru că în inima mea ești un erou.
Dar viața m-a învățat să nu spun nu. Pentru că tot eu aș pierde. Nu țin coada sus pentru că ziua de azi devine ieri într-o clipă și anii se prăfuiesc în regret. Refuz să regret! Și acele clipe furate sunt poate mai sincere decât ani împreună sau divorțuri pe pagini de ziar. Eu sunt cealaltă femeie pentru că accept să fiu. Nu cred în vrăjeli populiste, în turnuri de fildeș și alte prostii de adormit fetițe. Râd în colțul gurii când “bandana” ta se înfoaie și face tot ce știe ca să-și satisfacă orgoliul. Într-o zi te va pierde și nu va înțelege de ce. Poate nu în brațele mele (deși aș vrea!), dar în brațele unei alte femei ca mine, una care te înțelege, simte cine ești, ce îți dorești, ce îți trebuie și – mai ales – nu îi este frică sau rușine să recunoască bucuria de a-ți putea oferi toate acestea.
Poate astăzi sunt sora sau mama ta, poate peste două ore sunt curva pe care dorești s-o agăți într-un hol de hotel. Poate mâine sunt fantezia din ultimul pornet pe care l-ai văzut sau profesionistul calculat care îți da încredere să-ți termini proiectele. Sau să începi unele noi. Ieri am fost cel mai bun prieten cu care ai stat la o bere. M-ai auzit plângându-mă? Da, sigur sunt atipică. Sunt eu. Sunt femeie și nu mi-e rușine să recunosc.
Nu sunt bleagă, deși uneori aș vrea să fiu. Ignoranța nu doare niciodată. Poate doar dacă dai un picior în masă! Nu calculez. Nu mă întreb nimic. Dacă mă trezesc că mă visez femeia ta, beau o gură de apa rece cu lămâie și îmi trece. Dacă nimic din ce îți ofer nu crezi că este pentru tine, măcar acceptă încrederea mea necondiționată.
Și nu, nu te mai întreba dacă ți se poate întâmplă așa ceva. Ți s-a întâmplat deja. Da, viața îți scoate în cale omul potrivit. Uneori ți-l oferă pe tavă. Uneori te face să alergi după el. Șterge-ți de pe chip mirarea și neîncrederea cu care te-a dresat societatea. Renunță la “bandană” și asumă-ți cealaltă femeie. Asumă-ți propria fericire. Da, știu că minți când îmi povestești – întâmplător – despre ea. Și știu că te miră lipsa mea de reacție. Nu voi implora și nu mă voi comporta așa cum știi tu că o face majoritatea femeilor. Nu port mănuși decât dacă ai vreo fantezie cu ele.
Pe mine viața m-a biciut ca să mă maturizez repede, să te accept așa cum ești și să mă accept așa cum sunt. Fără măști, fără fard. 100% energie.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Când nu știi încotro: 4 întrebări care te pot ghida în vremuri incerte
Prăbușirea avionului Air India – patru povești, patru lecții
Latura întunecată a bărbaților „de treabă”
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.