O femeie mândră de curajul ei

Catchy

2 April 2017

Literatura motivațională și seminariile în care înveți să te dezvolți ca persoană, chiar dacă nu sunt tâmpenii și poți învăța multe lucruri, mă plictisesc prin puținele exemplificări de situații concrete.

Printr-o pură întâmplare, am aflat cum poți să te cunoști mai bine și să înveți curajul. Curajul este foarte folositor femeilor, în general, lipsa lui te face nesigur în luarea deciziilor.

Din fire, am un instinct de conservare puternic, așa că adrenalina mă invada doar când mă uitam în jos de la balcon. Nici să urc pe scară să culeg fructele din pom nu puteam. Aveam fobie. Problema era în capul meu și nu aș fi crezut că voi reuși să trec peste așa ceva singura. Nici nu mi-am propus, până când am ajuns la Aventura Parc, unde copiii și adulții se dădeau pe tiroliene și se cățărau pe niste trasee amenajate prin copaci. Nu era pentru mine, dar venisem pentru copiii mei, care, culmea, în ciuda fricii, tot voiau să încerce. Unde s-au speriat ei, i-am încurajat eu, care eram în siguranță la sol, dar mă pricepeam la sfaturi… Ei s-au simțit excepțional și mai voiau, așa că am început și eu să mă gândesc că poate e ceva de capul acestei distracții. Și tot venind cu copiii și privind de vreo șase ori, „astfel dorința-i gata”, cum zicea Eminescu.

femeie curaj

Îmi fac curaj și încep traseele de începători cu multă teamă și foarte încet, tremurând atât de tare, încât legănam și mai tare lanțurile pe mergeam. Îmi dau seama că nu mă ajut deloc și decid să-mi controlez tremuratul, în fond aveam hamuri și nu pățeam nimic dacă aș fi căzut. Iau altă decizie, mă țin cât mai strâns de lanțuri și, aveam să aflu a doua zi, poți să faci febră musculară și de la încordare. Cu chiu cu vai, reușesc să termin cele două trasee de începători, dar nu am incomodat pe nimeni, întrucât m-am dus în timpul săptămânii și era puțin aglomerat. Eram foarte mândră de mine și de curajul meu, așa că am început următorul traseu, situat la o înalțime mai mare și recomandat începând cu vârsta de 10 ani, dar am clacat repede înaintea unui joc sub formă de triunghi, unde stateai în picioare, și erai transportat de la un copac la altul. Am cerut să mi se aducă scara să cobor, promițându-mi că o să încerc data viitoare, dar tot eram mândră de curajul meu. Totul a durat doar câteva secunde, până am suferit umilința supremă: băiatul patroanei, de doar 8 ani, a cerut voie mamei sale să-mi arate cum se face: „Mami, pot, te rog, pot…”, zicea el. Și a putut.

Dar am perseverat și am avansat încet-încet și pe alte trasee. Copiii mei au crescut și au început și ei, fără intenție, să mă umilească: „Hai mami, că de abia te miști. Uite, eu le fac și în alergare…” Am constat că, în cazul în care vii cu un grup de prieteni, prinzi mai ușor curaj și nici nu vrei să te faci de râs… Dar și cei de la Aventura Parc fac lucruri noi: au amenajat un fel de bangee-jump și o tiroliană peste lac, foarte faine, chiar dacă nu te mai ții pe picioare la plecare, din cauza adrenalinei. Unde mai pui că, dacă te întâlnești cu alte mămici, ele se uită la tine cu admirație pentru ai hamuri și ele doar supravegheaza copiii. Nu știu că oricine poate!

Guest post by Cristina Wlassopol

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Mi-ai lăsat tot când ai plecat

Despre frică

Eu, iarna, sunt mai deșteaptă

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
816 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro