 “Dacă civilizaÅ£ia ar fi fost lăsată în seama femeilor, am trăi ÅŸi acum în colibe de paie.”
“O femeie este, pur ÅŸi simplu, dar un bărbat trebuie să devină. Masculinitatea este riscantă ÅŸi amăgitoare. Este atinsă prin răzvrătire faţă de femeie ÅŸi este confirmată doar de alÅ£i bărbaÅ£i. Masculinitatea constânsă la sensibilitate nu e masculinitate”.
“Tragedia anilor ’60 m-a convins că egalitarismul generaÅ£iei mele a fost o eroare sentimentală. Acum văd ierarhia ca pe o stare de fapt frumoasă ÅŸi necesară. EficienÅ£a eliberează. Egalitarismul încurcă, amână, blochează, amorÅ£eÅŸte.”
“Mă deranjează provincialismul ÅŸi amoralitatea comunităţii homosexuale ÅŸi, ca lesbiană, mi-e silă să văd cum miÅŸcările care luptă pentru drepturile homosexualilor sunt erodate de incapacitatea laşă a multor bărbaÅ£i homosexuali de a se auto-analiza”.
“Istoria demonstrează că homosexualitatea masculină, care înfloreÅŸte odată cu urbanizarea, la fel ca prostituÅ£ia, ÅŸi devine în aceeaÅŸi măsură de previzibilă ÅŸi ritualică, tinde întotdeauna spre decadenţă”.
“Homosexualitatea nu e normală. Dimpotrivă, este o provocare faţă de normă. Natura există, indiferent dacă academicienilor le place sau nu. Åži, în natură, procrearea este singura regulă de nestrămutat. Asta e norma. Corpul nostru a fost creat, sexual vorbind, pentru reproducere. Nimeni nu se naÅŸte homosexual. Ideea e ridicolă. Homosexualitatea este o adaptare, nu o trăsătură înnăscută”.
“Am scris de multe ori despre teoria mea legată de homosexualitate ca adaptare ÅŸi de sedimentarea sa prin puterea obiceiului. Activismul homosexual, folosind termeni ca “opresiune” sau “bigotism” ÅŸi bazându-se pe încurajările lumii ÅŸtiinÅ£ifice ÅŸi academice postmoderne, vrea să nege că există o normă heterosexuală”.
“Fiecare bărbat trebuie să îşi definească identitatea prin opoziÅ£ie faţă de mama lui. Dacă nu o face, se lasă atras de ea ÅŸi este acaparat”.
“Cu cât mai mult luptă o femeie pentru identitate ÅŸi autonomie, cu atât mai dură va fi lupta ei împotriva naturii ÅŸi mai ales împotriva legilor nesupuse ale corpului ei. Åži, cu atât mai mult, natura o va pedepsi: Nu îndrăzni să fii liberă! Pentru că trupul tău nu îţi aparÅ£ine!”
“Televiziunea e de fapt mai aproape de realitate decât orice carte. Nebunia de la televizor este nebunia vieÅ£ii umane”.
“BăieÅ£ii sunt mânaÅ£i de schimbările hormonale să umble, în adolescenţă, în “haite”. Pentru că au la dispoziÅ£ie doar o perioadă scurtă de libertate între controlul exercitat de mamă ÅŸi cel exercitat de nevastă”.
“BărbaÅ£ii ÅŸtiu că sunt exilaÅ£i sexual. Umblă pe pământ în căutare de satisfacÅ£ie, dorind ÅŸi detestând, veÅŸnic nemulÅ£umiÅ£i. Iar femeile n-au nimic de invidiat în acest parcurs al suferinÅ£ei”.
“Jos cu stereotipurile! strigă feminismul. Dar stereotipurile sunt esenÅ£a uimitoare a civilizaÅ£iei vestice, vehiculele asaltului artistic contra naturii. Iar acolo unde există imaginaÅ£ie, există ÅŸi mituri.”
Ei, aş! Sunt prea bătrân să ştiu ce înseamnă de fapt stereotipul, dar aud că este folosit în discursul oamenilor inteligenţi, care resping prin intermediul lui toate argumentele. Desigur că, în principiu, stereotipurile sunt bune. Prejudecata poate ascunde o înţelepciune ancestrală, dar sunt academicieni care urăsc, tot din principiu, înţelepciunea ancestrală. Într-adevăr, ea poate fi greşită, dar e un semn de decadenţă să consideri că are un statut de opţiune implicită.
Camille Paglia este profesor la Universitatea de Artă din Philadelphia, care se declară împotriva feminismului american şi abordează în cărţile sale şi în discursuri teme controversate, de la homosexualitate până la consum de droguri sau avort.
Citiţi şi
Sfaturile unei mame pentru fiul ei căsătorit
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
