Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Până mi-a dat sângele pe nas, te-am iubit, baby

29 April 2018

Baby, ți-am mai spus-o și o repet: nu te-am iubit mai mult sau mai puțin, te-am iubit cât ai putut duce. Te-am iubit simplu și fără artificii, fără calcule  sau prejudecăți, așa cum erai, de la A la Z. Cu crizele tale de personalitate și răspunsurile plictisite pe care mi le scuipai în treacăt și la intervale luuuungi, ca totuși să nu fac urât. Te-am iubit până când mesageria WhatsApp m-a dat dracului într-o zi, spunându-mi: ”Fată dragă, nu te-ai mai săturat? Aici scrie conversație, nu mo-no-log!”. Și avea dreptate, că eram în lumea mea, ca un autist care se simte fericit că la celălalt capăt măcar stă cineva și scrie ”activ”, adică ”viu”. Ce contează că nu ești viu pentru mine, cum ți-am spus, te-am iubit fără să pun condiții, te-am iubit numai cerșind, fără pic de mândrie.

Până mi-a dat sângele pe nas te-am iubit, baby, că aveai ceva care mă scotea din minți, un fel de șmecherie a ta, un fel de privire și un fel de a vorbi care îmi intra pe sub piele, ca acul unei seringi cu anestezic. Nici măcar proastă nu m-am considerat vreodată, cred că tot fiindcă prea mult vedeam în tine ceea ce n-a văzut nimeni niciodată. Cred că nici mama ta nu știe cât ești tu de inteligent și, cu toate astea, cum îți stă mintea în loc câteodată, cum croiești tu teorii despre orice pe lumea asta și în secunda doi poți fi mortal de incoerent, cum ești tu de mulțumit cu iubirea mea și cum nu poți suporta să te iubesc mai mult decât poți înghiți, și, vai, mai știe cineva în lumea asta cât ești de neputincios? Că doar pe umerii mei și pe sufletul meu atârna blestemul ăsta al fericirii imposibile, tot eu duceam totul și cum te încovoiai tu, că plângea și pământul sub tine…

Să știi că nu mă mir cum m-am îndrăgostit de tine, mă mir cum ai fost tu în stare să te lași atât de iubit și totuși să nu dai un singur ban pe mine. Fiindcă nici măcar n-am ridicat vreodată vocea la tine, poate de asta, și nu te-am deranjat nici cu privirea. Puteam să jur că ești mai tare decât mine și eram mai mult decât fericită cu situația asta, pentru că asta e rolul unei femei care iubește, să pună preț pe bărbatul ei mai mult decât pe sine, dar am realizat, de curând, că nu era așa. Și nici măcar nu ți-am cerut nimic. Puteai să mă lași să te ador așa cum ești, plin de imperfecțiuni, pentru că știam să-ți fiu de toate, fără să știe nimeni de nimic. Nici măcar în ochi nu m-ai privit atent la ultima întâlnire, și cât mi-aș fi dorit să mă vezi, măcar că făceam parte din decor… poate nu știi, dar făcusem totul special pentru ziua aia pe care o așteptasem cum așteaptă copilul carameaua cu lapte.

woman trouble

Până la disperare te-am iubit, baby, dar mi-am dat seama că nu pot să te schimb și nici nu mai vreau să încerc. Mi s-au strepezit dinții de câte ori am mâncat lămâi, fără să pot face limonadă, că n-ai pic de zahăr în sufletul tău. Nici măcar presupunerea că ai ceva acolo, între coaste, în dreptul sternului, nu mai funcționează. Nu mai cred nici că m-ai iubit vreodată, nici că ți-a păsat. Ți-am fost atât de indiferentă, încât m-ai stins ca pe un televizor care merge degeaba, fără să se uite nimeni la el. Nu mai pot fi nici originală, nici creativă, pentru că mi-ai tăiat curentul și m-am sălbăticit. Nefiindu-ți nimic, ia să nu-ți mai fiu deloc.

Rămas bun, baby, nu-mi mai doresc decât să-ți găsești femeia visurilor, care să-ți pună căpăstru și să te hrănească numai cu iluzii și asta numai când vrea ea, să-ți facă program de mers la piață și de făcut curățenie, să-ți verifice telefonul și să te pună la respect, când tu vrei s*x și ea e prea obosită de atâta viață ”familială”. Și mai vreau să stai mereu dedesubt și cu gura închisă, ca să știi ce-i stăpân, și, după vreo câțiva ani, să te trimită în camera cealaltă fiindcă prea tare sforăi. Și că miroși a ceapă.

Oare cer prea mult, ce zici?

Guest post by Blackie

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.

 



Citiţi şi

După ce am făcut primul pas în afara zonei de confort, am avut parte de una din cele mai bune partide de amor din viața mea

Ce ai tu, nu mai găsesc în altă parte, ce am eu, tu știi de mai găsești, dar…

Luna Nouă în Balanță pentru toate cele 12 zodii

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
15,214 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro