Dacă va fi vreodată vreun raport al autorităților asupra cazului de sinucidere de ieri (căci despre accidentele din apuseni și de la siutghiol, încă nimic!), aș vrea să aflu următoarele:
1. În proceduri, sînt prevăzuți negociatori și nu este prevăzută perna de aer?
2. A coordonat cineva operațiunea de salvare? Cu ce ipoteze s-a lucrat?
3. Televiziunea a filmat căderea femeii. Jos, erau unii pregătiți să acopere cadavrul și mai puțin pregătiți de amortizarea căderii ori salvarea la sol (în aproape 40 de ore se puteau găsi prelate, perne, plase de la circ, bazine cu mingiuțe elastice de la toate birturile mcdonalds din tîrg – o încercare, o inițiativă, ceva acolo!). Conform căror tehnici de pregătire au lucrat?
4. Într-un final, se aude că s-a adus o pernă de aer, din alt județ, dar n-au umflat-o. De ce?
5. Cum s-au preocupat de ceea ce înțelege și prelucrează comunitatea din bloc și vecinătate, în timpul și în urma acestui episod? Și-au pus măcar problema?
De la mine, s-a văzut așa: vreme de o zi și jumătate, o femeie s-a măcinat în tăcere, gîndindu-se la moarte; negociatorii s-au măcinat, vorbind cu ea, ca să o facă să renunțe; restul echipelor cu rol în salvare s-au macinat, gîndindu-se la nimic important. Adică: rolul, deși obliga la prezență, părea fără legătură cu acțiunea.
Citiţi şi
Prăbușirea avionului Air India – patru povești, patru lecții
Șarmul, charisma și flerul – între lumină autentică și umbre relaționale
Te iubesc. Te văd. Țin acest moment pentru tine – zen și arta intimității
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
