Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Piaţa Universităţii, atunci şi acum

20 January 2012

În 1990, „golanii” ocupau Piaţa Universităţii. Coposu le aducea droguri, Raţiu le împărţea blugi şi Câmpeanu îi plătea cu dolari falşi. Regele Mihai patrona din umbră toată tărăşenia. Aşa prezenta propaganda fesenistă protestul de la „kilometrul zero al democraţiei”.

Discreditarea contestatarilor a rămas şi azi primul reflex al puterii. „Viermi”, „pegră”, „mahala ineptă” – iată doar câteva dintre calificativele venite dinspre conducerea portocalie.

Instituţiile din subordinea Ministerului de Interne par incapabile să evalueze numărul demonstranţilor, însă alimentează presa cu ştiri despre „arsenalul” interceptat de vigilenţii apărători ai ordinii publice (o petardă, două cuţite şi trei linguri, o praştie şi două forfecuţe de unghii). Să înţeleagă naţiunea că în Piaţă s-au adunat infractori periculoşi. Nicio grijă, jandarmii ne apără: au reuşit să captureze chiar şi un pliculeţ cu marijuana!

Spre ghinionul actualei puteri, reţetele din 1990 nu mai funcţionează. În urmă cu două decenii, naţiunea (în covârşitoare majoritate) se informa doar de la TVR. Acum, există posturi private de televiziune şi, mai ales, există Internet. Mesajele şi mărturiile protestatarilor nu mai pot fi blocate. Diversiunile cu „ultraşi” violenţi nu au păcălit pe nimeni. Partidul prezidenţial a fost nevoit să se replieze şi să admită, oficial, legitimitatea protestului.

Puterea pare să spere că demonstraţia se va dizolva de la sine, măcinată de lehamite. În primăvara lui 1990, Ion Iliescu credea la fel. Manifestanţii să fie lăsaţi „să fiarbă în suc propriu” până se plicitisesc de atâta miting. Dar el s-a plictisit primul, iar urmările au fost tragice.

Iliescu şi-ar fi putut permite să aştepte. Tocmai câştigase alegerile cu un scor zdrobitor. Peste 80 la sută dintre români îl votaseră. Popularitatea lui Traian Băsescu este, însă, în prăbuşire vertiginoasă. Partidul său intră într-un an electoral avându-l drept balast, nu drept locomotivă. Acum, oricât de fragil ar fi protestul din stradă, timpul se scurge în defavoarea puterii.



Citiţi şi

14-15 iunie, iCEE.fest – evenimentul de la care n-ai voie să lipsești

“De data asta nu mai fac”, dar cine s-a putut ține de cuvânt…

Despărțiri (7) – Ce-ar trebui să ne spunem la final

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
1,165 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro