Planeta Speranţei

16 January 2011

08.00 am. Sunt pe balconul garsonierei mele, în halatul alb, cu papucii pufoși roz. Vântul nu mai bate așa de tare, copacii parcă ascultă ce gândesc eu. Iau laptopul și-ncep să scriu…

… Dacă unul dintre voi are o sută de oi și pierde una, își va lăsa cele nouăzeci și nouă de oi pe câmp pentru a se duce după aceea care s-a pierdut, și nu se va întoarce până ce n-o va găsi? (Luca, 15-4)

Trăiesc ca toți ceilalti oameni și semăn cu ei.
Merg, cu pas hotărât și rânduiesc toate cele ale vieții cu gesturi precise, ca și cum acesta ar fi rostul meu pe pământ.
Muncesc și dau adesea semne de înțelepciune pe care cei din jur le admiră.
Spun numai adevărul, ca și cum aș purta mereu, nu propria-mi amprentă, ci liniile pe care apăsarea mea le-ar fi înscris pe coperta Cărții Sfinte.
Și totuși, e ceva ce rămâne mereu nerostit, neînțeles.

Sunt un om ca toți oamenii.
Ies des cu prietenii mei și râdem împreună, dar râsul nu îmi aduce bucurie. Alunec ostenită în somn seară de seară, dar somnul nu-mi aduce odihna.
Făptuiesc cu grijă tot ce este trecut pe agendă, cu minuțiozitate de ceasornic.
Iar rânduiala vieții mele nu-mi aduce multumire.

Și-atunci, mă tot gândesc că oamenii curajoși sunt cei care mor pe câmpul de luptă, zbătându-se pentru cauza lor. Și astfel, sunt aproape convinsă că greșesc de multe ori, când prea nu știu să-mi apăr… inima…

Mă aflu la vârsta când necunoscutele ar trebui să își găsească soluția și gradului meu de orientare să i se aplice o formulă exactă, știută de mintea și de inima mea, însă… sunt atât de multe lucruri care mă contrariază în lumea în care trăiesc, încât obișnuiesc să mă declar obosită pentru luptă.

Mă întorc astăzi la silaba dintâi a lui o-bosită, îmi așez pălăria cu grijă și lupt în continuare doar pentru că inspir aerul speranței. Și astfel devin o-dihnită.

Sunt prea curioasă de luptele viitoare. Sunt prea curioasă de ceea ce-mi rezervă destinul meu. Nu-ndrăznesc să opresc planeta Speranței. Nu-ndrăznesc să vreau să cobor.

Și chiar dacă n-am jucat șah niciodată, știu regulile. Voi sacrifica pionii toți pentru a-i apăra pe regină, pe rege. Pentru ca lupta mea toată să îmi aducă bucurie.

Îmi așez pălăria cu grijă și lupt în continuare. Oamenii curajoși sunt cei care mor pe câmpul de luptă.



Citiţi şi

Iubiri de sâmbătă până-ntr-o duminică viitoare

Nu cred așa ceva!

Cele 5 limbaje ale iubirii

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

  1. Dora / 31 March 2011 20:25

    Inspirata scriere… Mesajul transmis e de retinut… 🙂 Si curaj pentru lupta!

    Reply
  2. un om suparat pe viata / 26 January 2011 15:15

    Aceasta este parerea mea personala cu care puteti fi sau nu de acord . Incercati sa mi-o respectati .
    Incercarea de eseu ( nu vreau sa jignesc, dar imi suna ca o banala compunere de clasa a treia ) ma enerveaza .
    Am sa-mi expun motivele putin mai jos.
    Sunt ateu inrait si nu suport psalmii,pildele sau orice are legatura cu religia . [ daca vrei sa te citesc respecta-mi apartenenta la alta religie sau ateismul ] . In general imi plac certitudinile , nu visez cu ochii deschisi . Niciodata nu merg cu turma , imi place sa analizez si sa-mi aleg singur drumul in viata .
    Cu adevarul este complicat . Cand cunosti o mare parte din el ,iti dai seama ca esti in cacao pana in gat . Niciodata nu vei cunoaste intreg adevarul .
    Pentru relaxare : ori trevi pe alcool cu ceva grade in plus , poti incerca o marijuana , sau poti sa schimbi partenerul sexual ( fie chiar si one night stand ; atentie deosebita in acest caz ).Tine minte ca totul este temporar .
    Crede-ma pe cuvant : sunt foarte putini oameni multumiti sau fericiti pe pamantul asta .
    Are rost sa incep o discutie despre campul de lupta unde mor de obicei oameni nevinovati pentru interesele unor nenorociti ? Razboiul nu este niciodata corect .
    Cu inima o sa ti treaca , vorba ta : este doar varsta .
    Ecuatiile vietii sunt complexe si uneori poti sa nu gasesti solutia , pentru orientare ai nevoie de o busola .
    Hmm … Uneori am senzatia si eu ca m-am nascut obosit .
    Crede-ma pe cuvant : curiozitatea legata de luptele vietii iti va fi din plin satisfacuta .
    Ca si jucator de sah amator , iti recomand sa tragi de acei pioni cat mai mult , ei pot aduce victoria intr-un final . Este posibil ca sa castigi partida , dar victoria sa fie amara .
    Unii oameni sunt fortati sa se duca in razboi si mor pe acel camp de lupta , nefiind nici eroi , nici lasi , doar niste oameni morti .
    Bun … Te mai astept … O zi plina de sperante ( desi nu este cea mai potrivita atitudine ) !

    Reply
    • Speranta Anghel / 26 January 2011 19:51

      Dragă UN OM SUPĂRAT PE VIAȚĂ,

      Îți multumesc pentru lecturarea articolului meu și pentru transmiterea părerii vizavi de acesta.

      Îmi pun însă pălăria cu grijă și încep să scriu, în câteva zile uploadez din nou. Te invit să vizitezi și atunci https://www.catchy.ro!

      Speranța

      Reply
  3. Denis / 21 January 2011 14:03

    Woooow, no comment:)

    Reply
  4. Alina / 19 January 2011 12:21

    Iata ca Barbie cu papucii ei pufosi roz gandeste atat de profund si scrie atat de frumos… 🙂

    Reply
  5. Gabriela Romaria / 18 January 2011 23:29

    Superb, imi place mult! Ai un mare talent!
    Cu dragoste si lumina, Gabriela Romaria

    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro