Poate că…

Alexandra Svet

29 March 2014

alexandra svetVei întinde mâna să ridici în corabie un om care strigă că se îneacă și tu vei cădea. Și nu se va mai sinchisi vreodată să te scoată din valuri…te va mai și arată cu degetul că ai căzut…

Vei întinde mâna să hrănești pe cineva, se va sătura și apoi te va înjura. Sau te va mușca. Sau îți va deveni dintr-o data cel mai aspru judecător…

Vei invita un suflet înfrigurat, îndurerat, însingurat, în casă ta, într-o seară ploioasă de toamnă… Iar după ce se va încălzi, se va îmbăia, va mânca bine și se va odihni în patul pe care i l-ai pregătit cu drag te va scoate afară, în plină iarnă…

Vei întinde mâna să ajuți un om căzut la pământ, se va ridica, se va scutură de praf, va prinde puteri, ți-o va lua înainte și… Îți va purta apoi pică toată viața!

Vei face un bine cuiva, iar pe de altă parte ți se va lua ceea ce îi era mai drag sufletului tău…

Vei pansa răni și vei primi pumni.

Vei oferi flori și vei primi bolovani.

Vei dărui alinare și vei primi judecăți. Vei dărui sprijin și vei primi cuțite în inimă.

Vei dărui timp și vei primi reproșuri. Vei dărui încurajări și vei primi priviri disprețuitoare.

Vei ridica și vei cădea mai rău.

Vei susține și te vei prăbuși.

Vei alina setea și vei primi venin.

Vei sătura foamea și vei primi otrăvuri.

Vei da aripi, iar tu vei fi mai lovit…

Nu te opri!

helping

Chiar dacă uneori se pare că nici un bine nu rămâne nepedepsit aici, pe pământ.

Chiar dacă uneori se pare că cineva se străduiește parcă din răsputeri să te facă să îți promiți că nu vei mai face un bine în viața ta.

Chiar dacă uneori ajungi la exasperare și te întrebi de ce oare a face răul este atât de la îndemână, în timp ce dacă te hotărăști să faci un bine lumea se va întoarce într-un fel sau altul împotriva ta.

Da, dar miza e mare.

Oricât ar durea să îl faci pe unul și să nu îl faci pe celălalt, nu uita că atunci când vom pleca de aici, vom pleca doar cu ele: cu binele și cu răul pe care l-am făcut. Așa că în loc să sudui, să te dai cu fundul de pământ, să îți plângi de milă și să faci pe victimă neînțeleasă, mai bine amintește-ți că și tu ai răspuns de atâtea ori în același fel vreunui bine făcut…. Și mai bine mulțumește-le celor care nu îți răsplătesc binele pe care l-ai făcut aici.

Uneori cele mai frumoase palate sunt cele construite din bolovanii pe care alții i-au aruncat în noi.

Cele mai îndrăznețe aripi ne-au fost puse de cei care ne-au rănit cel mai mult…

Cele mai frumoase flori au crescut acolo unde am plâns cel mai cu foc…

Iar cei care ne-au răsplătit binele cu rău ne-au făcut cel mai frumos cadou: ni L-au îndatorat pe Dumnezeu!

Așa că nu, nu te opri…

Dăruiește aripi, chiar dacă tu vei fi mai lovit.

Dăruiește-ți inima, chiar dacă tu vei fi mai strivit.

Dăruiește, chiar dacă asta înseamnă să te lași răstignit…

Cel care ne-a iubit cel mai mult, Cel care a venit să ne mântuiască, Cel care a înviat a treia zi… așa a murit!



Citiţi şi

Despre bunătate

Manchester – lumânări şi zâmbete în bernă

Nu mai am timp pentru oamenii răi

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
2,065 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro