Poveste TV pe nv

13 May 2022

N-am mai jucat poker de iarna trecută. Doctorul a recomandat sport, așa că am folosit niște bombonele expirate de la Halloween drept miză. Cu o pereche de șesari nu puteai să dai decât de ducă-se pe pustii, așa că n-am mai lăsat telefonul să sune. Prietena mea consideră maraton plimbatul prin fața magazinelor de firmă. De intrat nu intră pentru că într-un top al tricourilor cu en-coeur e de gabarit depășit. Gabarit nu Gabbana.

– Te aștept la cafenea, trebuie să mă scapi de obsesia asta cu Chanel. De 30 de ani miros la fel și nici măcar nu lucrez la birou.

– Miroși a fixativ!

– Întocmai. Vii?

– N-ar trebui. Când voi renunța să mă mai acuz de “Cogito ergo sum”?

– Când suma din portofel se va fi epsilonizat mai ceva decât suma de pe etichetă! Dar dacă vii, bârfim, nu vreau să mai aud scuze din alea de conștiință și bun simț, că mă bagi la psihiatru!

– Ce-ai zis? Dai la teatru?

– Măăăăăăăăăăăăă

– Viu.

Luase deja cafele. Erau reci ca gheața.

– Întreabă-mă de Fanny! Întreabă-mă de Fanny!

Îmi plăcea Fanny. Fusese și era o frumusețe. Bărbații caută scuze de izmene în urâțirea babelor. Până și de la babe mai auzi uneori că nu s-a pomenit copil cuminte sau babă frumoasă. Fanny e frumoasă. Și elegantă. Și miroase a cel mai scump Chanel. Și merge săptămânal la coafor și la manichiuristă. A lucrat la bancă, acum s-a pensionat, dar arată de parcă ar fi fost promovată la Trezorerie. Fanny s-a măritat cu un băiat la fel de frumos. După ce au făcut un copil el s-a devotat fotbalului. Nu mergeau la petreceri, refuzau întâlniri cu prietenii, botezuri, prânzuri, croaziere pentru că bărbatu-său stătea mai mult prin pub-uri și pe stadioane, să nu piardă vreun meci. După câteva întâlniri patetice cu colegele de serviciu, înșelate și ele tot de chibiți, l-a cunoscut pe Luke. Și Luke a cunoscut-o pe ea. Ghinionul însă a continuat s-o urmărească pe Fanny, Luke a murit la câteva zile după bărbatu-său. Sufereau de aceeași boală. A putut să poarte doliu și să plângă în voie, nimeni nu a bănuit nimic.

După o vreme, a încercat să-și refacă viața. Nu știa pe unde se ascunseseră începuturile, dar a încercat la o agenție matrimonială. Se cam rupsese de lumea de dincolo de coafor. Pe atunci era abia în pragul pensionării. A cunoscut un bărbat fermecător, dar au vorbit doar prin emailuri. Fanny nu era doar voluntar precaută, fiul îi ceruse să treacă averea pe numele lui, ca să nu cadă pradă vreunui Don Juan boșorogit. Bineînțeles că își iubea copilul și i-ar fi lăsat casa oricum, dar nu-i plăcea să se dea peste cap la mofturile noră-sii. Până la urmă a trecut casa pe numele lui fiu-său, dar în secret. Banii i-a blocat într-un cont de economii. S-a hotărât să se întâlnească cu bărbatul manierat și atent cu care se conversase via email. Și-au dat întâlnire într-unul din parcurile orașului. Pe o bancă. Sub un tei.

Fanny și-a lăsat mașina în parcare, după care a luat-o direct prin boscheții înfloriți fără să-i doară măseaua, să tragă cu ochiul la cum o fi. Toate băncile din parc erau goale, mai puțin una. Un bunic uitat de centenar ațipise cu ziarul de prins muște pe față. Ciolanele se împotriveau dungii de pantalon. Poate al ei nu venise. Și-a făcut curaj și s-a așezat pe banca de lângă bunic, în caz că era nevoie să cheme autopsierul. Bunicul și-a dat jos ziarul de pe față și a strigat “Bau!”. Biata Fanny nu a avut niciun motiv să se sperie, stupoarea își făcuse loc de-un Hula-Hoop. Bătrânelul se declarase de 60, optimismul îl fugărise până la 90.

– De boșorogi de peste 70 de ani nu se mai interesează nimeni, dacă au bani plătesc martoră de depreciere. Am fost profesor, sunt sănătos mental, îmi lipsește conversația.

– De ce a trebuit să minți?

– Toți bărbații care și-au deschis conturi pe la agenții matrimoniale opresc gramofonul la 60. De la 60 încolo numai papagali nefericiți.

Fanny i-a cumpărat o înghețată și au discutat despre Saussure și ultimele semne de parazitare a culturii.

Își găsise un tată de adoptat, maică-sa avea un plan să salveze lumea și se văzuse nevoită să verse o cană cu apă pe agenda cu numere de telefon filantropice ca să o convingă că soarele nu s-a topit și nu a curs pe pământ, dar se ferește de hidrant.

– Ce-a mai făcut Fanny? Spune-mi că nu s-a măritat cu Ross la Las Vegas.

– Ai dat și tu în pesimismul ăla cu hai să fim prieteni? De Fanny să nu te legi!

– Ce-a făcut?

– S-a înscris pe liste pentru un reality-show și au acceptat să-i pețească pe cineva.

– Știu că muntele are obiceiul să se zgâiască la Fanny de peste drum, dar tu ce ai?

– Fără blasfemii. În seara asta e la TV. M-a sunat să-mi aducă aminte. Îmi pare rău că nu am apucat să-ți spun. Sper că nu ai de gând să verși cafeaua pe trotuar, se face ghețuș.

– Am mănuși îmblănite, nu pot apuca toarta.

– E în siguranță, nu te îngrijora.

Aveam o slăbiciune pentru Fanny.

– O duzină de psihologi, cititoare în stele, numerologi, ginecologi, am vrut să văd dacă ești atentă, puneți ochelarii pe ochi, se ocupă de găsirea partenerilor ideali. Se filmează numai în locații exotice. Fanny abia așteaptă …

Fanny a apărut la televizor. I-au propus drept pereche un Bob Marley cu cel puțin zece ani mai tânăr. Fanny se tunsese Bob și se platinase pentru ocazie. Marley își împletise pletele până la brâu. N-am mai urmărit nicio urmare.

După vreo șapte luni am dat peste Fanny la o petrecere. Pe Bob Marley îl luaseră de pe stradă, în disperare, și îl plătiseră să facă parte din program. Nu avea casă, nu avea ce mânca, a rămas cu banii. Fanny a primit un bonus ca să spună că-l place. După care a fugit acasă.

Peste vreo trei săptămâni a primit un telefon. Un bărbat, agreabil, din echipa ce filmase reality-show-ul se îndrăgostise de ea și voia s-o cunoască. Cuvintele pe care i le-a adresat nu se pot reproduce. Nu politicos. Bărbatul a insistat și a venit în vizită. Fanny nu a dat drumul la ușă. Au vorbit la telefon. L-a studiat de pe după perdele. Cu vreo douăzeci de ani mai tânăr, frumos, inteligent. Un tâmpit. Probabil că se filma un alt reality-show și acceptase să se poarte ca un mârlan. Să seducă o femeie serioasă adică. Tâmpitul venise să se facă de râs. Toți vecinii i-au ascultat povestea. El chiar se îndrăgostise de Fanny, venise s-o ceară de nevastă. Fanny și-a scuipat în sân. Fiu-său l-a amenințat cu Poliția. Până la urmă a ieșit la o plimbare. Cu fiu-său și cu noră-sa bodyguarzi. De atunci sunt împreună. Jimmy o tratează ca pe o împărăteasă. A modernizat grădina, a adus căruțe de flori și o masă de tenis. Fanny arată la fel de tânără ca și el. Prietenele o invidiază, una a numit-o hoașcă bătrână cu prostituția la vedere. Fanny a plâns, a suferit, l-a dat afară din casă. Au venit însă pandaliile și a rămas.

– Un singur lucru mă intrigă.

– Asta e deja bârfă. Nu vreau să mai aud de Fanny, las-o în fericirea ei!

– Tocmai despre fericirea ei vreau să-ți vorbesc.

M-am uitat la prietena mea, după ce mi-am luat toate precauțiile.

– Ce e?

– Băiatul ăla, iubitul ei, înainte de a filma la TV a lucrat la un grajd de cai. Îi plac caii. Fanny mi-a spus că îi place să-i perieze părul și să-i facă masaje la picioare. Ore întregi.

– Un caz de prea multă fericire?

Tu ce crezi?

Pe Liliana o găsiţi aici.

Curaj, și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, în format .doc, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Pe tine te motivează Nicole Kidman să te apuci de sală?

Povestea merge mai departe

Ce să faci ca să arăți ca vacanța pe care o visezi

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro