Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Povești de Vamă – ai văzut tu zână care să se oprească în mijlocul drumului?

7 June 2018

Sigur ai și tu o prietenă care se visează actriță principală în vreun sirop de film, demn de prime time, la canalele pentru femei. Sigur, nu tu, că doar tu ești femeie serioasă, n-ai timp de prostii.

Dar prietena ta, veșnica îndrăgostită de toți nebunii de pe planetă, găsește la masa alăturată doi ochi vii care se joacă cu aerul rarefiat pe care îl percep la finalul celor peste 190 de centimetri ai posesorului lor. Ochii se uită la ea, sclipind, ea se uită la ei râzând și timpul pare că se oprește. La TV e cel mai nepotrivit moment pentru publicitate, dar filmul trebuie să se oprească puțin când el se ridică, în continuare privind către ea, și îi spune prietenului cu care stătuse la masă să nu dărâme decorul de la Rogojini. Ea râde și se gândește că ochii ăia nu sunt doar vii, ci și amuzanți, on top of everything.

Reclamele durează prea mult, ea schimbă canalul, întrebându-se cum s-a terminat filmul așa brusc. Mănâncă o pizza, de care nu avea neapărat chef, și se gândește că e un moment bun să se ducă să danseze. Ochii ăia, despre care nici măcar nu știe ce culoare aveau, dar știe sigur că aveau o energie enervantă și se vedeau de la colțul străzii, în contrast cu tricoul alb și brățara neagră, i-au dat o stare faină, pe care o căuta demult. Pleacă, dansează, bea un pic mai mult decât îi trebuie, dar, la naiba, nu poți să cauți treaz o pereche de ochi, mai ales când îi cauți așa de sus. Obosită, pe la 3 dimineața, se resemnează și urcă în grabă scările de la Acolo, iar la capătul lor, ochii, la fel de vii, îi spun Bună seara!

fata zambet

Ai crede că o actriță de sirop TV are replica perfectă pentru hapily ever after, dar scenaristul filmului ăsta era și el cam beat, așa că ea e capabilă doar să îndruge un Hey, posibil cam tare, și să plece, aparent nepăsătoare, mai departe. Păi, stai un pic, ai văzut tu zână care să se oprească în mijlocul drumului? Eh, vezi?!

Trei trepte mai târziu, își aminti că ei îi plăcuse Micul Prinț în copilărie, nu Cenușăreasa, așa că decise să-și convingă prietenii să se întoarcă pe nisipul de la capătul Vămii și să mai danseze un pic. Își căută în toate buzunarele ultimii bani pe care îi mai avea și fugi să-și ia o apă plată. Nu de divă ce era, ci pentru că doar pentru asta îi mai ajungeau banii și avea nevoie de o scuză ca să coboare scările pe care ochii ăia se așezaseră. Nu deschisese încă apa, așa că paharele de Cuba Libre îi dădură un pic de curaj, cât să pună ochilor mâna pe șolduri, dar nu și suficientă minte încât să zică ceva inteligent, așa că a ales cea mai proastă replică din lume și îi zise rapid „Scuze”. Până la finalul frazei, ai găsit trei replici mai inspirate, așa-i? Eh, n-are nimic, le-a găsit și ea, dar mult mai/prea târziu.

S-a dus cuminte la locul ei, a privit de departe cei 190 si ceva de centimetri de ochi și a sperat să îi poată vedea de aproape, nu de alta dar, nici romul, și nici miopia, nu o ajutau prea tare la ora aia.

Posesorul ochilor, nefiind nici el vreun actor de Oscar, decise să treacă, așa, ca din întâmplare, prin dreptul ei, în drumul lui spre hamacurile de la capătul plajei. Hei, respiră, doar nu-ți imaginezi că ea a făcut ceva?! De fapt, ba da, ai dreptate, a făcut. S-a făcut că nu-l vede!

Pam-pam… filmul e prost până la final, dar tu ești o optimistă și speri ca în ultimele cinci minute cineva să răstoarne situația.  Nu, honey, el a rămas în hamac, ea a mai stat vreo zece minute și a plecat, lăsându-și mințile pe plaja de la Acolo. A ajuns în cameră, s-a demachiat, dar n-a putut adormi, așa că s-a dus la Stuf să asculte Bolero-ul.

Mintea ta zice… happy end, happy end, așa-i? Well… poate e un moment bun să-ți anulezi abonamentul la cablu, căci soarele a răsărit frumos, Bolero-ul a fost magic, dar el a dispărut în noapte, cu tot cu ochii lui vii la pachet, iar ea s-a întrebat cât de proastă a putut să fie ca să facă pe interesanta, așa, fix degeaba.

Noapte bună, zânelor! Iubiți-l pe Micul Prinț!

Guest post by Mon

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Sunt viu, dar e ca și cum aș fi mort

De tot râsul!

Povestea care se repetă la nesfârșit

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
1,596 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro