Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Primul drum spre iubire

17 May 2018

Era prima zi a vacanţei de vară a anului 1978, zi mult aşteptată un an întreg . Ea – Găbiţa, cum îi spuneau încă părinţii, deşi avea 14 ani împliniţi, era în plin proces de schimbare de la stadiul de copilă la cel de adolescentă. Prezenta încă de pe acum vizibilele semne ale unei frumuseţi ce va să fie: părul lung, drept, mătăsos şi blond ca un lan de grâu copt unduind în arşiţa soarelui; ochii mari şi expresivi, căprui, în perfectă armonie cu restul feței, doar genele şi sprâncenele erau mai închise la culoare. Pielea translucidă purta urmele jocului în soarele de la mal de mare …pistruii. Nasul, cu o formă aproape aristocratică, era cel mai pictat cu pistrui, lucru care tare o necăjea; ar fi preferat un ten alb ca spuma laptelui, dar nu prea mult, că se lua cu joaca sau lectura şi uita de mica problemă.

Autobuzul prăfuit şi vechi acum era plin ochi cu lume plecată cu treburi de acasă, erau şi tineri ce mergeau în vacanţă la bunici sau la alte rude.

Tânăra stătea emoţionată pe culoarul dintre banchete, căci nu mai prinsese loc. Era îmbrăcată frumos cu hăinuţele primite de la părinţi (pentru că mama muncea de sezon pe litoral şi deseori cumpăra de la „polonezi” lucruri frumoase pentru fata ei) și mândră că luase premiul al doilea la şcoală, doar nu era puţin lucru!

fata frumoasa

Purta o frumoasă bluziţă fină de batist, o fustă tot roşie, cu o cureluşă împletită ce îi marca mijlocul subţire, iar în picioare sandale albe cu cireşe… Îmbujorată de căldură şi de nerăbdarea de a ajunge cât mai repede, ţinea în mână o sacoşă în care avea câteva schimburi pentru cât avea să stea la Plopeni, satul bunicii.

Încă de la Constanţa, autobuzul se umpluse cu mulţi călători cu bagaje. Ea nu avea bilet cu loc, stătea în picioare între două femei plinuţe ce o înghesuiau, așa că, la un moment dat, a încercat să meargă mai în spate.

Acolo, pe două banchete, faţă în faţă, înghesuiți şi ei, câțiva tineri de liceu. Drumul era prost asfaltat şi plin de denivelări, aşa că la o smucitură mai puternică, ea s-a trezit direct în braţele unui băiat ce stătea pe scaunul dublu. Era şi el blond şi avea cei mai albaştri ochi pe care ea îi văzuse vreodată…

-Scuză-mă, a spus fata stângace, ridicându-se repede de unde aterizase, mai roşie acum inclusiv decât hainele pe care le purta cu mândrie… Te rog să mă scuzi, nu am vrut, spuse ea din nou!

-Doru, spuse el privind-o curios (colegii chicoteau, dându-şi coate: Ce norocos e Doru, astăzi frate!!)

-Gabi, spuse ea, dar părinţii încă îmi spun Găbiţa!

-Doruțu’ îmi spun şi ai mei, dar mie nu îmi place!

-Nici mie, zise fata, înroşindu-se şi mai tare decât până atunci…

-Ia loc, te rog, spuse el ridicându-se şi cedându-i locul.

Drumul a continuat în tăcerea celor doi, desprinsă de gălăgia din jur.

Au mai urmat două sate şi al treilea urma să coboare. Tânărul, mai sigur pe el la cei 16 ani, stând drept lângă scaunul ei şi păzind-o ca un gardian; o sorbea din priviri, atent la toate detaliile făpturii fragede ce stătea strânsă pe scaun să ocupe cât mai puţin spaţiu să aibă şi el loc destul!

Când turla bisericii a apărut pe cocoașa unui deal, spuse ridicându-se uşor de pe scaun:

-La prima, eu cobor! Îţi mulţumesc pentru loc, i s-a adresat ea, cu chipul aprins de ruşine…

-Nu ai pentru ce a spus şi el stânjenit de emoţia ei evidentă…

-Pa! a mai şoptit ea!

– Pa! i-a răspuns şi Doru, sau Doruţu’, cum îi spuneau încă părinții.

Fata a coborât grăbită, avea impresia că toată lumea din autobuz ştia ce simţea în pieptul tânăr, pentru prima dată în viaţă. Deşi ar fi dat orice să rămână acolo, până la capătul drumului, strângând în palmă mânerul sacoşii cu haine; îi făcu cu mâna spre geam.

I-a răspuns bucuros şi el, până când autobuzul vechi şi prăfuit de drumurile străbătute s-a pierdut în zare.

Multe cuvinte i-au rămas nerostite în minte, mii de zbateri de fluturi captivi în suflet…

Guest post by Gabriela Maria Ionescu

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Potpuriul dragostei – Mamma Mia! Here We Go Again

În seara asta o să mă sinucid

Cum m-a găsit după 20 de ani? Foarte bine!

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
610 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro