Cu greu m-aş fi gândit la un contabil german din secolul al XVI-lea ca la un pasionat de modă. Dar Matthäus Scwartz la asta s-a priceput, asta i-a plăcut şi asta a lăsat lumii ca mărturie a patru decenii din viaţa lui şi a ţării sale. A ales cu grijă totul, de la culori la materiale, şi nu s-a sfiit nici să fie pictat nud, realist şi nicidecum ca o statuetă, în perioada în care doar religia îşi permitea să înfăţişeze astfel corpul.
Matthäus s-a născut în 1497 în Ausburg, şi abia la 23 de ani s-a gândit să apeleze la un pictor pentru a-şi exprima gustul pentru frumos. Iar omul chiar se pricepea să aleagă culorile, simbolurile şi chiar să influenţeze prin hainele pe care le purta, spre a fi promovat sau a face impresie bună.
Încerca lucruri noi, croieli, materiale, combinaţii de accesorii şi apela la cunoştinţele pe care şi le făcuse ca să facă rost de cele mai bune piese. Şi nu era deloc uşor, pentru că regulile erau stricte. Hainele şi bijuteriile trebuiau să se preteze rangului, iar bărbatul a fost suficient de isteţ încât să nu le încalce.
Se îmbrăca mereu sub nivelul şefilor lui, cei mai puternici bancheri germani, pentru a nu le contesta autoritatea, chiar şi atunci când încercau să se îmbrace mai puţin extravagant, tocmai pentru a ascunde cât erau de fapt de bogaţi.
Şi, tocmai pentru că simplitatea e de cele mai multe ori mai costisitoare decât abundenţa, bărbatul îşi cheltuia aproape tot salariul pe îmbrăcăminte. Iar la 29 de ani, când a comandat să fie pictat nud, nu a vrut sub nicio formă să se arate altfel decât era, aşa cum se obişnuia. Ba dimpotrivă, a scris sub pictura din faţă şi din spate că se îngrăşase destul de mult.
Până la 67 de ani, când a comandat ultimele portrete, a strâns mai bine de 130 şi a încercat apoi, fără succes din păcate, să îl convingă şi pe fiul lui să îl urmeze. Poate că pe băiat nu l-a atras să-l vadă pe tatăl lui înconjurat preţ de câteva ore de croitori – pentru că atât dura pe atunci ca o haină să arate cum trebuie pe cineva – şi alte câteva zeci nemişcat, pentru a fi pictat. Dar Matthäus a adorat toate aceste ritualuri, iar “Cartea hainelor lui Scwartz”, chiar dacă nu s-a vrut a fi poate o mărturie istorică, a devenit una pentru noi şi şi-a găsit locul astăzi în muzeul Herzog Anton Ulrich, din Braunschweig, Germania.
Citiţi şi
Aurul care ne povestește: cum alegi bijuteria care te reprezintă
Gilles Lipovetsky – A treia femeie
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
