Nici n-a intrat bine în vigoarea faimoasa lege antifumat în locurile publice, că deja la ușile parlamentului se bate cu putere cu propuneri de modificare pe motiv de discrimnare a fumătorilor. Iar social media explodează de critici aduse sistemului, pornite dintr-un sevraj social al conturbării celui mai important moment al zilei: cafeaua de dimineață. Legea n-a zis nimic de cafea, să știți, dar amenințarea începerii zilei foarte prost pentru că la cafeaua de dimineață savurată în cafeneaua preferată nu poți fuma decât dacă ieși cu ea în fața acesteia tinde să devină stringentă și să ne trezim că întreaga industrie a cafelei, alcoolului și băuturilor răcoritoare să aibă de suferit din cauza acestei măsuri drastice.
Până să vină legea asta, nici nu ne dădeam seama care dintre noi sunt fumători și care nu. Nici nu ne filtram prin prisma asta. Mergeam cu toții în oraș, fie dimineața la cafea, fie seara la o șuetă, și niciodată nu ne-am pus problema că unii fumează și alții nu. Acum nu mai poți să te bucuri de o ieșire în oraș pentru că jumătate + 1 din cercul de prieteni e într-o stare proastă. Nu mai are niciun farmec ieșitul în oraș. Păi cum să stai zgribulit de frig să sugi o țigară în fața localului și apoi să te întorci la prietenii ce stau în topuri și tricou cu mânecă scurtă în local, bine mersi, fără nicio problemă… da’ tu ce rău ai făcut planetei de te-au pedepsit parlamentarii aștia ce te reprezintă ? La naiba, ei nu fumează când gândesc o lege ? O fac așa din pix, fără a ține cont de sentimentele rănite ale concetățenilor ? În condițiile astea se strică însăși relația de prietenie, începi să-i vezi pe nefumători inamicul tău numărul 1, căci grija lor a purtat-o legiutorul. Nu i-a păsat de tine, ci de el, de cel mai bun prieten al tău care nu vrea să fumeze. Îl condamni pentru traseul pe care trebuie să-l faci tu dimineața între o gură de cafea și un fum de țigară și până când îți ajunge cofeina în instalație, mergi morocănos și abia târât, în frig, afară, ca greșiții, să savurezi gustul fumului de tutun.
Nici nu vreau să mă gândesc ce ar fi însemnat să fi intrat în vigoare legea asta prin noiembrie, la început de iarnă, să n-aibă oamenii aștia nicio luminiță la capatul tunelului, să întrevadă primăvara cu terase deschise, fără pereți, că al naibii ăla de-și mai pune pereți la terasă în condițiile astea. Măcar atât, vor trece peste astenia de primăvară cu gândul la deschiderea oficială a teraselor, că neoficial s-au deschis în ziua intrării în vigoare a acestei legi care îngrădește dreptul la viciu. Era totuși o treabă bună dacă ar fi intrat legea în vigoare mai repede prin octombrie-noiembrie: tinerii din Colectiv n-ar mai fi murit, căci ar fi fost cu toții afară la țigară. Dumnezeu să-i ierte și să-i odihnească în pace!
În ciuda faptului că revolta e în creștere, să știți că nu este o idee originală, proprie parlamentului nostru. Interdicția de a fuma în spații publice, închise e peste tot în lumea asta mare. A început în California în 1998, iar 5 ani mai târziu New York-ul a interzis și el fumatul în baruri și restaurante. Irlanda a reușit interzicerea în 2004, apoi a urmat Norvegia, Italia, Malta, Suedia (2005), Marea Britanie și Turcia (2007), Estonia, Finlanda, Letonia, Spania, Belgia, Ungaria. Și, având în vedere că la noi se aplică în 2016, încep să cred că nu mai suntem la mii de ani lumină departe de civilizația lumii. E bine de știut pentru concedii să evitați zonele astea, în măsura în care vă visați într-o vacanță în cafenele fumând trabuc.
Pe vremea când fumam, o făceam de curiozitate, de trend, de studenție. Nu mi-a rămas ca o activitate care să mă relaxeze sau care să mă țină în șah. Lipsa țigării nu-mi perturba cu nimic o zi normală de viață și nu simțeam neapărat nevoia să o aprind. Decât conjuctural. Și m-am lăsat rapid. Evident, ori de câte ori ieșeam în oraș, ajungeam acasă răgușită și iritată pe gât de la fumatul pasiv a N tipuri de țigări, filtrate prin plămânii celorlalți comeseni. Îmi asumam acest disconfort, pe care acum mă bucur că n-o să-l mai am. Cu atât mai mult cu cât nu mai puteam lua copiii seara la o pizza pentru că fumatul pasiv la ei chiar mă interesează dacă dăunează grav sănătății. Îmi pare parcă rău acum când văd atâția oameni răscolindu-se pentru o țigară, care împroașcă cu noroi în nefumătorii care acum ar trebui să fie fericiți că au învins lupta împotriva lor, a prietenilor lor. Nu e chiar așa, dragilor. Dacă am acceptat, asumat, tolerat fumatul în spații publice nu a fost pentru că a fost o opțiune a noastră, a fost pentru că ne doream să ieșim, să ne vedem în oraș și să ne distrăm, să stăm la o șuetă. Iar dacă legea este acum favorabilă unui grup de oameni considerați de voi indezirabili acum, din cauza cărora suferiți, veți vedea că după ce veți trece de etapa sevrajului conjunctural, lumea va fi rămas aceeași și veți uita și voi, ca noi, care din cercul de prieteni fumeaza și care nu. Sau poate veți lega legături mai strânse cu unii, pentru ca veți avea momente pe care le veți savura împreună în colțul fumătorilor din fața cafenelelor, restaurantelor, mall-urilor. Nici cafenele nu se vor închide, pentru că n-am găsit nicăieri în lege interzicerea consumului de cafea, alcool sau băutori răcoritoare.
Aşadar, vă invit să vă bucurați de primăvara, de soare, de terase deschise și de tot ce vă binedispune și să ne iertați pe noi, cei ce ne bucurăm că putem ieși în oraș fără să mirosim ca o afumătoare ambulantă.
Pe Gloria o găsiţi întreagă aici.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂 Trimite-ne textul pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Consumul zilnic de cafea ar putea prelungi viața cu până la doi ani
Un trend nesănătos: unt în cafea
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
