Răbdare pentru mama mea

Mirela Retegan

5 October 2014

MIRELA R“O las pe mama să-mi spună despre toate dezastrele de care le aude la televizor. O ascult vorbindu-mi despre toate problemele cu care se confruntă omenirea. Nu mă deranjează să mă pună la curent cu toate bolile rudelor noastre şi cu cine a mai murit în familia mai apropiată sau mai îndepărtată. Nu mă deranjează că nu face lucrurile aşa cum îmi place mie, iubesc mâncarea pe care o face ea chiar dacă nu foloseşte cele mai sănătoase ingrediente, îmi plac hainele ei chiar dacă nu sunt din material de cea mai bună calitate, înţeleg că închide caloriferele în camerele în care nu stă pentru că vrea să facă puţină economie, o ascult cu drag povestindu-mi despre tot ce vrea, ba chiar îi pun întrebări, ca să simtă că mă interesează detalii”.

Aşa mi-a spus, cu lacrimi în ochi, prietena mea Monica, unul dintre cei mai frumoşi oameni de pe planetă. Monica mea locuieşte în Scoţia, dar pentru câteva zile a venit în vacanţă la mine şi-a m-a surprins “certându-mi“ mama pentru că face economii la sacii de gunoi şi foloseşte pungile de la cumpărături. Mi s-a părut că eram oarecum îndreptăţită să o cert. Curăţase nişte vinete, vinetele au lăsat apă, apa s-a scurs în găleată, eu am vrut să duc punga la gunoi, am lăsat o dâră de apă de-a lungul bucătăriei, ocazie cu care mi-am amintit încă o dată cum ne zgârcim noi, românii, la tărâţe şi plătim mai mult pe făină. În maşină mă plângeam Monicăi despre cât de greu este să schimbăm obiceiurile părinţilor noştri. M-a ascultat cu răbdare, după care mi-a servit dintr-o suflare toată pledoaria de mai sus.

old mom

“Eşti fix ca soră-mea. Nici ea nu are răbdare cu ei. Eu nu o supăr pe mama cu nimic niciodată pentru că nu ştiu câte zile mai are de trăit şi vreau să mă bucur de fiecare întâlnire pe care o mai am cu ea. Crezi că-i mai schimbăm noi după 70 de ani în care au făcut lucrurile într-un fel? Şi-apoi, de ce am încerca să-i schimbăm?”

Sigur că nu i-am dat imediat dreptate, dar gândindu-mă mai târziu la ce mi-a spus, n-aveam cum să nu recunosc faptul că cele mai mari aşteptări le am de la oamenii cei mai apropiaţi mie: de la mama şi de la fiică-mea.

“- Cum sunteți? l-am întrebat într-o zi pe prietenul meu care se confrunta cu aceeași problemă legat de tatăl lui.

– E un drăguț. Are cele mai bune intenții. Nu vrea decât să mă ajute. Dar după o zi în care vorbesc cu o mie de nebuni, când ajung acasă și începe și el să-mi spună diverse probleme îmi pierd răbdarea”.

Dacă mai căutăm răbdare pentru copii şi mai găsim câte un pic, pentru părinţi ne rămâne din ce în ce mai puţină. Ei sunt cei care plătesc de regulă stresul nostru, nemulţumirile cotidiene, eşecurile, alegerile greşite, deciziile mai puţin inspirate. Monica mea are dreptate. O să încerc să fac abstracţie de toate obiceiurile mamei care nu se potrivesc cu obiceiurile mele şi o să încerc să mă bucur şi să o răsplătesc pentru toată grija pe care a avut-o şi pe care o are în continuare cu noi, pentru toată răbdarea şi toată dăruirea ei. Mi-e greu să-mi imaginez cum aş vrea să fiu eu tratată de copilul meu peste câţiva ani, dar voi face acest exerciţiu de imaginaţie şi voi acţiona în consecinţă. Ceea ce vă doresc şi vouă.

Pe Mirela o găsiți cu totul aici.

Și tu poți scrie pe Catchy!  :)   Trimite-ne textul pe office@catchy.ro. 



Citiţi şi

Ceapa sufletului nostru

Azi mi-a venit de vreo zece ori să plâng…

Inepții?…

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
29,345 views

Your tuppence

  1. ella / 6 October 2015 18:04

    II dau dreptate Alinei, depinde de situatie, imi iubesc mama si sufar dupa certuri apoi plang de mila pt ea, imi pare rau si stiu ca numai pe ea o am, dar nu-i pot ierta ca nu a fost mai curajoasa mai plina de personalitate, si m-a “inspirat ” continuu sa fiu o femeie supusa si umila si iertatoare chiar si cu fiul meu, in conditiile in care tata a fost un om violent si betiv, cu duhul blandetii nu a facut decat sa-i faca loc destul de mult si nelimitat celui care o gelozea, o teroriza cu vorbe urate, eu nici in ziua de azi nu o pot avea doar pe mama langa mine sa povestim, sa o alint sa merg cu ea in oras la o cafea, la un teatru…tata o pazeste mereu la 78 de ani, el mi-a rapit-o mereu si constat pe mama iar asta a ramas o frustrare grea si de neconceput pt majoritatea lumii normale, plang si o doresc in permanenta, iar ultimul gest al tatalui meu lovind-o peste brat cu putere(uneori peste fata) m-a culcat la pamant psihic stiind ca mama va alege mereu sa stea langa el, chiar si asa…ma vad nevoita sa o judec si pe ea cu toata iubirea pt lipsa ei de curaj.

    Hot debate. What do you think? Thumb up 10 Thumb down 2
    Reply
  2. Elena / 9 March 2015 8:45

    Totuși, una e să stai în Scoția și să vii în vizită la mamă și alta să stai cu ea și să ai nevoie de răbdarea asta zi de zi sau în orice caz mai des decât o dată sau de două ori pe an. Nu m-aș grăbi să trag concluzii generale de la cazuri particulare. Realitatea e diversă și mai complicată. E drept, trebuie să ai răbdare cu părinții, dar să nu romanțăm, zic, și să nu ignorăm particularitățile.

    Well-loved. Like or Dislike: Thumb up 19 Thumb down 6
    Reply
  3. Georgiana / 9 March 2015 8:31

    are dreptate Monica…..iar tu, Mirela, descrii perfect mamele. Si tu ai dreptate, vorba rabinului ! Monica inteleg ca vine de departe sa-si vada mama, cateva zile poate sa nu vada dara de apa lasata de pungile de gunoi reciclate…Problema este cand te lovesti mereu de ele, tu stresat…nu-i o scuza, articolul e binevenit sa deschida ochii celor ce (mai ) au mame…

    Well-loved. Like or Dislike: Thumb up 11 Thumb down 0
    Reply
  4. Gabriela / 8 March 2015 13:15

    si eu am răbdare cu mamele mele- mama si soacra. le iubesc pe amândouă la fel de mult. din.punctul meu de vedere sunt 2eroine care au trecut prin greutăți enorme si orice sfat de la ele e sfânt. ca il analizez separat daca mi se aplica mie sau nu e partea a doua. dar mi se pare ca la cat au suferit in viata merita răbdarea si respectul meu.

    Well-loved. Like or Dislike: Thumb up 20 Thumb down 1
    Reply
  5. picatura / 28 October 2014 12:10

    din nefericie, e o moneda draguta cu care platim pentru lipsa lor de rabdare cand ne-au crescut…mai trist e cand n-avem rabdare nici cu propriii copii….

    Well-loved. Like or Dislike: Thumb up 12 Thumb down 2
    Reply
  6. Ketme Alina / 8 October 2014 9:06

    Perfect adevarat Mirela, iar multi dintre noi nu realizam decat cand poate este prea tarziusi nici atunci. multa sanatate si la cat mai multe astefel de lectii, povestioare de viata

    Thumb up 6 Thumb down 1
    Reply
    • Alina / 4 January 2015 22:08

      Sunt situatii si situatii…parinti si parinti. Multi ne dorim o relatie buna cu parintii, suferim cand n-o avem, ne invinovatim, dar nu sta doar in puterea noastra sa fie armonie. Din pacate. Parintii pot fi si ei egoisti, certareti, te pot santaja emotional pana la limita disperarii, limitandu-ti drastic propriul drum. Sunt situatii cand nu stii cum sa faci sa ii multumesti…situatii care te consuma si te modifica emotional…si nu e in regula absolut deloc! Imi doresc din tot sufletul o relatie buna cu mama. Foarte tarziu am inteles ca vina nu e la mine, in parte nici la ea- parintii ei au avut un comportament rece si oarecum negativist-, dar nu se poate, ca mama, sa nu iti doresti ca lucrurile sa se indrepte cat de cat. Ma simt groaznic dupa orice cearta cu ea, certuri care se nasc din nimc, si care nu ar trebui sa fie un capat de tara. Citeam mai sus, ca ar trebui sa ma gandesc cum va fi cand n-o voi mai avea…nici nu este nevoie sa imi fac procese de constiinta, are ea grija sa “ma ameninte” cu acest lucru … des!

      Well-loved. Like or Dislike: Thumb up 17 Thumb down 1
      Reply
  7. Vali / 7 October 2014 19:50

    Da, ii schimbam, mai ales atunci cand devin depresivi si viata e toata in negru pentru ei .

    Thumb up 1 Thumb down 0
    Reply
  8. Ioana / 7 October 2014 15:56

    Multumesc. O sa ma gandesc mult la ce ai spus.

    Thumb up 2 Thumb down 0
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro