Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Scrisoare către (încă) soția iubitului meu

29 October 2019

Draga mea, m-am decis să îți scriu aceste rânduri din simplul fapt că tu încă mai speri ca flacăra ce ardea între voi odată, frumos și viu colorată, să se reaprindă. Eu, într-un fel sau altul, te-aş înțelege. Îți înțeleg frustrările, îți înțeleg nevoia de a găsi un vinovat pentru ceea ce tu, cu mâna ta, ai reușit să faci. Hai să îți explic ceva.

Bineînțeles, ca orice femeie înșelată, singurul vinovat din punctul tău de vedere este femeia cu care tu ai fost înșelată. Dar, scumpo, te-ai gândit vreodată că el are nevoie și de alte lucruri din partea ta, în afară de a-i călca și spăla, de a-i găti și de a-i face curat? Sper să nu mă înțelegi greșit, da, are nevoie și de astea, dar nu te baza doar pe asta. Pe el nu o să îl încălzească cu nimic, când vine seara obosit și supărat că lucrurile nu i-au mers tocmai perfect la serviciu, faptul ca tu i-ai făcut cele cinci feluri de mâncare preferate și ai făcut curățenie peste tot în casă. În momentele alea are nevoie de afecțiunea ta, de vorbele tale bune, nu să-i spui cât de obosită ești tu, că ai avut treabă toată ziua în casă și că nu ai stat jos nici măcar 10 minute.

Poate o să spui “Da, și dacă nu i-aş face eu toate astea, atunci cine?”. Păi, să știi că lucrurile astea le poate face oricine, e atât de simplu. Îți angajezi o menajeră, ceva, și se rezolvă.

El și-a găsit refugiul în brațele mele. S-a pus cu capul pe pieptul meu și a început să îmi spună toate motivele pentru care el nu mai putea sta lângă tine. Am stat și l-am ascultat, chiar dacă sinceră să fiu nicio femeie nu ar fi interesată de ce nu mai poate bărbatul care a ales-o pe ea să mai stea lângă (încă) soția lui. Dar stai și asculți… Doar știi că îl liniștește să îți spună ce are pe suflet.

Ce te-aş mai ruga: să nu îndrăznești vreodată să spui că eu am ales să-i fiu alături pentru vreun motiv de genul “îi vrei banii”. Amândouă știm că nu e așa. Știi și tu de zilele lui mai puțin bune, când nu avea niciun ban. Dacă aș fi vrut bani, probabil mi-aş fi ales pe unul cu bani în portofel la orice oră din zi și din noapte. Motivul pentru care eu am ales să îi fiu doar lui alături este atât de simplu. Mi-a cerut afecțiune, dragoste, sinceritate. Mi-a oferit calm, liniște în suflet, iubire. Pentru că dacă alături de tine era atâta agitație, cu mine e atâta liniște… I-am oferit și eu la rândul meu tot ceea ce a avut nevoie pentru a-l liniști și pentru a potoli agitația oferită de tine.

E fericit, nu mai e cum era acum 5 luni de zile când l-am cunoscut eu. Atunci era doar supărat, agasat, se enerva din orice. Ai observat și tu, nu nega, este fericit.

Din câte am înțeles eu, ți-a acordat cam trei ani să te schimbi, ți-a zis cum i-ar zice unui copil mic, pe înțelesul tău, că trebuie să te schimbi dacă îl vrei în continuare lângă tine.

Dar tu… Nu ți-ai dat niciodată seama de ceea ce vrea el cu adevărat, nici atunci când îți spunea. Și asta îl îndepărta. Ai crezut că dacă îi vei găti cât pentru un batalion îl vei face fericit. Dar crede-mă, ar fi preferat de 1000 de ori să comandați ceva de mâncare numai să îi asculți și lui problemele și tot ce are pe suflet, decât să te obosești toată ziua, iar când vine acasă să începi să-i spui cât de grea ți-a fost doar ție ziua. Sunt lucruri după care sufletul lui tânjea, îți cerea atenția, nu să îi spui de o grămadă de ori pe zi că îl iubești și că nu ți-ai vedea viața fără el, iar în fiecare seară să te plângi. Măcar să îl fi întrebat cum i-a fost ziua, i-ar fi fost de ajuns.

La mine, în schimb, a găsit tot ceea ce tu nu îi ofereai.

Singurul lucru pe care ți-l pot spune ție e că nu eu sunt cea vinovată pentru că tu nu ai știut să îți asculți bărbatul.

Nu spun nici că ce am făcut eu e tocmai corect. Sigur că nu este. Dar odată ce bărbatul de lângă tine trage și așteaptă să te schimbi, iar tu nu faci nimic în privința asta, să te aștepți că mai devreme sau mai târziu el va pleca.

Povestea noastră să zicem că a început ca o mică aventură, deși niciunul nu avea în cap doar asta.

Amândoi ne-am dorit ceva mai mult, pentru că aventurile le găsești pe orice drum, oricând.

Deşi nu am fost tocmai perfecți unul pentru altul la început, în atât de scurt timp am devenit ca două jumătăți, deși rupte inegal, am ajuns să formăm un întreg perfect, știi tu, ca și cum nu ar fi fost niciodată rupt. El, rupt de către tine, eu, ruptă de cei ce am crezut că sunt ca el, ca bărbatul pe care l-am căutat dintotdeauna.

Și l-am găsit.

Citiţi şi Scrisoare către amanta soţului meu

L-am acceptat așa, ştiind că e căsătorit. Știind că și dacă voi intra în viața lui, și dacă nu voi intra, el oricum lângă tine nu ar mai fi putut sta, ştiindu-i toate problemele cu care se confruntă, ştiindu-i toată istoria de care el nu era prea mândru. Dar cu greu, ce e drept, l-am făcut să realizeze că nimeni nu are un trecut tocmai perfect și că toți facem anumite greșeli, dar trebuie să ne acceptăm așa, chiar dacă nu suntem mândri de ceea ce am trăit. El m-a acceptat la fel, cu toate defectele și cu ale mele probleme. M-a acceptat cu totul, m-a primit în viața lui, cum probabil te-ar fi primit și pe tine în continuare, dacă ai fi știut să-i fii.

Eu l-am luat așa, cu toate toanele lui, cu toate supărările, cu toate problemele, cu toată deznădejdea că aș putea semăna cu tine.

Ce îmi rămâne mie de făcut? E atât de simplu… Să fac tot ce tu nu ai făcut cu și pentru el. Să îl iubesc, să îl ascult întâi de toate, apoi să îi calc, să îi spăl și să îi fac de mâncare.

Sper să nu îmi porți ură, nu eu sunt cea care l-a îndepărtat de tine. Pe altă parte, îți doresc și ție, serios vorbind, să fii fericită măcar jumătate din cât este el acum.

Cu drag,

(Încă) amanta lui.

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

3 august 2020, Luna Plină în Vărsător – schimbări radicale

Vine o vreme când înțelegi

Șase idei pentru a ne menţine mereu tinere

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro