Secretul lui Hitler, un spy thriller dramatic, inteligent și convingător (concurs)

12 March 2022

Editura Corint oferă cititoarelor noastre patru volume semnate de Rory Clements, unul dintre cei mai buni scriitori de thriller istoric – Secretul lui Hitler. Vă invităm la o lectură cu suspans, în contextul în care avem un război absurd în vecinătatea noastră geografică și în prezentul nostru istoric, în liniștea norocoasă a căminului vostru. Pentru asta vă rog să vă înscrieți cu numele complet pe pagina noastră de Facebook, (noi vă vom da numerele de ordine), și, dacă sunteți interesați de noutățile editurii care oferă cărțile cadou, să îi adăugați în lista voastră de interese online. Concursul se va desfășura până pe 17 martie 2022, iar extragerea câștigătorilor se va face pe 18 martie la ora 10, cu ajutorul random.org. Succes tuturor iubitorilor de carte! 🙂 

Secretul lui Hitler de Rory Clements

Toamna anului 1941. Războiul merge prost pentru Marea Britanie și aliații săi, care au nevoie disperată de o armă-minune pentru a opri ascensiunea lui Hitler. La Cambridge, profesorul Tom Wilde este abordat de un ofițer din Serviciul de Informații American, care pretinde că are știință despre o astfel de armă – una atât de secretă, încât nici măcar Hitler nu are habar de existența ei. Dacă Wilde ar putea scoate un anumit „pachet” din Germania, în cursul unei misiuni secrete, cu siguranță cel de-al Treilea Reich se va prăbuși. Dar numai atunci când se află pe teritoriul inamic, Wilde descoperă de ce naziștii sunt atât de înverșunați să nu lase „pachetul” să pice în mâinile Aliaților. Și, în vreme ce profesorul este vânat nemilos de ucigașii naziști, o întrebare periculoasă planează asupra misiunii: dacă secretul lui Hitler îi va ajuta pe Aliați să câștige războiul, de ce este Wilde convins că acesta trebuie să rămână ascuns?

 

Recenzii 

“Romanul îl plasează pe Clements în galerial celor mai buni scriitori de thriller istoric… O urzeală încâlcită de intrigi principale și secundare care evocă în culori vii atmosfera anilor de război.” PUBLISHER’S WEEKLY 

“O lecție de istorie plină de culoare . . . răsturnări de situație provocatoare.” SUNDAY TELEGRAPH

“Un roman fascinant… documentarea face ca intriga să fie pe deplin convingătoare. Clements își ține cititorii în suspans până la ultima pagină – și chiar după închiderea cărții.” HISTORIA MAGAZINE

“Thrillerul de spionaj al lui Rory Clements, a cărui acțiune se desfășoară la începutul anilor 1940, evocă o perioadă de polarizare politică, neîncredere și violență mocnită.” THE TIMES

Cel mai așteptat spy thriller al anului 2020, Bestseller The Sunday Times  

Rory Clements s-a născut în Dover, în Regatul Unit. După o carieră  de jurnalist, în prezent se dedică în întregime scrisului, într-un colț liniștit din Norfolk, unde trăiește cu soția sa, alături de familia lor. A câștigat premiul CWA Ellis Peters pentru roman istoric în 2010, acordat pentru cel de-al doilea roman al său, Revenger, și premiul CWA Historical Dagger în 2018, pentru Nucleus. Alte trei romane ale sale ‒ Martyr, Prince și The Heretics ‒ au fost nominalizate la diverse premii. Secretul lui Hitler face parte dintr-o serie de romane care îl au ca personaj principal pe profesorul Tom Wilde.

***

Fragment

 

Bodie Cashbone trebui să se aplece când intră pe ușă. Aici, în Vechea Casă Parohială, cu tavanele sale joase, semăna și mai tare cu un urs decât atunci când îl întâlnise Wilde prima oară. Un urs chipeș, dar totuși un urs.

Mai era cineva cu el: un bărbat cu ochelari, o față rotundă și ridată, păr alb rar și o servietă mare. Wilde estimă că avea cel puțin șaptezeci de ani.

— Wilde, ce bărbat! Cashbone desfăcu brațele larg. Dumnezeule, Wilde, lasă‑mă să‑ți strâng mâna. Ai făcut miracole, prietene. Îți datorăm o Medalie de Onoare pentru ce ai îndrăznit să faci.

Îi scutură mâna viguros.

— Ești foarte amabil.

Wilde își retrase mâna din laba lui Cashbone.

— La naiba, amabilitatea nu are nimic de‑a face cu asta. Bărbații cu un curaj ca al tău sunt cei care vor câștiga acest război pentru noi. Acum, dă‑mi voie să ți‑l prezint pe domnul profesor Malcolm Bromley, titular și dumnealui la prestigioasa ta universitate.

Wilde dădu mâna cu bărbatul, pe care nu îl mai văzuse vreodată la Cambridge.

— Încântat de cunoștință, domnule profesor Bromley.

— De fapt, sunt profesor emerit.

Wilde continuă să zâmbească, scrutând ochii bărbatului, în căutarea unui indiciu legat de cine era sau de ce era aici.

— Și, înainte să întrebi, Wilde, interveni Eaton, domnul profesor Bromley este antropolog și un mare expert în domeniul recunoașterii faciale.

,,Mare expert.” Erau cuvinte menite să intimideze pe oricine din mediul academic. Sau, într‑adevăr, pe oricine nu‑l prea ducea capul.

— Ei bine, sunt sigur că sunteți aici cu un motiv întemeiat, domnule profesor Bromley.

— Bromley a mai ajutat poliția în trecut și s‑a oferit să asiste departamentul meu în orice fel și oricând va fi nevoie, spuse Eaton. Cooptăm cele mai sclipitoare minți din Marea Britanie în susținerea cauzei noastre și dumnealui și‑a oferit competența.

— Ei bine, zise Cashbone, uitându‑se în jur. Unde sunt fetele? Mai ales, unde este fetița noastră foarte specială de zece ani?

Wilde se încruntă. Ceva din tonul și cuvintele alese de Cashbone îl neliniști.

— Nu s‑au trezit încă. Am avut o zi foarte lungă ieri. Dar, spune‑mi, Cashbone, aș avea dreptate să cred că știai ce era ,,pachetul” înainte de a mă trimite în Germania?

— Ai fi mers dacă ți‑aș fi spus? Este o diferență al naibii de mare să aduci pe furiș o ființă umană față de un obiect neînsuflețit, nu ești de acord?

Lui Wilde nu‑i plăcea asta deloc.

— Nu asta este ideea. Întâmplător, îmi displace minciuna,

mai ales când mi se servește mie. Dar tu, Eaton?

— Nu, n‑am știut. Nu până acum două zile. Îmi pare rău dacă simți că ai fost mințit sau indus în eroare.

— Nu e nici măcar jumătate de adevăr.

— Wilde, amice, încetează cu asta! tună Cashbone. Totul e bine când se termină cu bine, pentru Dumnezeu. Și ești un erou. Acum, ce‑ai zice de o cafea și îți vom spune ce urmează

pe lista noastră. Unde este înspăimântătoarea doamnă Kemp?

— Așteaptă o clipă, spuse Wilde. Vreau să știu de ce este aici tipul ăsta, și arăta spre Bromley. Și ce are în servietă?

Cashbone își puse mâinile pe umerii lui Wilde.

— Calmează‑te, amice, calmează‑te. Ești încă încordat. Preluăm noi frâiele de aici încolo. Tu ți‑ai făcut părticica, acum te poți relaxa și poți lăsa restul în mâinile noastre.

Wilde se smulse din atingerea lui.

— Părticica mea? Te referi la faptul că am salvat viața unei fete sau la altceva?

În timp ce vorbeau, Bromley își pusese servieta pe masă și o deschidea. Hârtii, fotografii și un șubler de oțel ieșiră la iveală.

Ușa se deschise și apăru Sunny Somerfeld. Cashbone zâmbi larg.

Frau Somerfeld, sunt Bodie Cashbone, dă‑mi voie să‑ți strâng mâna.

Se îndreptă spre ea și, pentru un moment, Wilde crezu că americanul avea să o cuprindă într‑una dintre îmbrățișările lui de urs. În schimb, îi luă mâna ceremonios.

— Încântată de cunoștință, domnule Cashbone.

— Asemenea. Acum, unde este cealaltă fată a noastră?

Se întoarseră cu toții în timp ce Klara intră în cameră. Avea ochii mari și întrebători, uitându‑se pe rând la cei trei nou‑veniți, înainte de a se opri asupra lui Wilde. Tremura, deși în încăpere era cald și în cămin ardea un foc zdravăn.

— Tom?

El încercă să‑i zâmbească liniștitor, dar știa că va fi fals.

— Bună, Klara, acești bărbați sunt aici să ne ajute. Doar stăm puțin de vorbă.

Se duse spre ea și încercă să o îndrepte spre ușă.

— Ce‑ar fi să aștepți în bucătărie câteva minute? Roag‑o pe doamna Kemp să îți servească micul dejun.

Klara ezită, apoi înclină din cap grăbită, pricepând și închizând ușa în urma ei.

— Cred că ar fi mai bine să merg cu ea, spuse Sunny.

— Așadar, ea este fiica lui Hitler. Măi, măi, cine ar fi crezut că tipul ăsta soios, cu mustața ca o periuță de dinți este în stare de așa ceva. E frumușică, nu‑i așa?

Cashbone se proțăpise pe canapea și rânjea.

Chiar spusese așa ceva? Wilde era îngrozit.

— Poate că seamănă cu mama ei, adăugă Cashbone.

Wilde se întoarse spre Eaton.

— Chiar se întâmplă asta?

Eaton părea mai stânjenit decât îl văzuse Wilde vreodată.

— Este o operațiune americană, Wilde, sunt aici doar să observ și să ajut.

Wilde se săturase. Împunse aerul cu degetul, arătând către Cashbone.

— La naiba, nu mai vorbi așa, spuse el, cu o șoaptă imperioasă. S‑ar putea să te audă. Vorbește engleză. Habar n‑are cine sunt părinții ei adevărați. Eaton, spune‑i dobitocului ăstuia să tacă.

— Cred că s‑ar putea ca Wilde să aibă dreptate, Cashbone. Nu intenționez câtuși de puțin să le spun celor de la COI cum să‑și gestioneze afacerile, dar vreau să sugerez că treaba asta necesită puțină subtilitate.

Cashbone nu păru deloc impresionat.

— La naiba cu asta! Dacă nu știe deja, va afla destul de curând. Am putea foarte bine să i‑o spunem acum. Avem de luptat într‑un război – nu e nimic subtil în nenorocitele de bombe ale lui Hitler care cad peste orașele voastre sau ne scufundă navele, nu‑i așa?

— Nu, nu va afla, insistă Wilde.

Apelă din nou la omul de la MI6.

— Nu‑i așa, Eaton?

Buzele lui Eaton rămaseră pecetluite.

Wilde se întoarse spre masă. Luă șublerul care căzuse din servieta lui Bromley.

— Pentru ce este ăsta, pentru Dumnezeu?

Îi trecu prin cap ideea oribilă că știa exact pentru ce era.

Luă hârtiile și se uită la fotografii – toate erau ale lui Adolf Hitler sau Geli Raubal, din diferite unghiuri.

— Iau măsuri craniene, spuse Bromley, cu o anumită doză de mândrie profesională, și pe baza lor voi stabili cine sunt părinții copilei, cu o siguranță de nouăzeci și nouă la sută.

— Și de ce mai exact ai vrea să faci asta, domnule profesor Bromley?

Apăsă disprețuitor pe cuvântul ,,profesor”, transmițându‑i acestuia exact unde se situa în estimarea sa.

— Wilde, nu ești prost, spuse Eaton. Trebuie să‑ți fi dat seama despre ce era vorba, nu‑i așa?

— Ei bine, Eaton, mărturisesc că am fost prost. Am avut îndoielile mele, dar nu am crezut nicio clipă că Anglia sau America s‑ar înjosi într‑atât încât să folosească un copil în prima linie a războiului de propagandă. Știi, Eaton, începeam să‑mi revizuiesc prima impresie despre tine. Dar adevărul a ieșit la iveală, nu‑i așa? Plănuiți să transformați copila într‑un exponat la un bâlci al ciudaților!”

Traducător: Mihaela Sofonea

Imprint:  Corint Fiction

Colectie: Corint Fiction

Serie: face parte dintr-o serie care îl are ca personaj principal pe profesorul spion Tom Wilde (volumele seriei se pot citi individual)



Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro