Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Seniorii lor și boșorogii noștri

25 September 2016

Ceva minunat se întâmplă în Olanda: cei doi bărbați – Patrick, 28 de ani, student, și Harry, 89 de ani, pensionar, sunt colegi de cameră. Cum așa? Ce au cei doi, niște străini pe care-i despart șase decenii, să-și împărtășească? Trăiesc ei cu adevărat în același timp? Ei, bine, se împacă formidabil. Locuiesc împreună într-un așezământ Humanitas pentru seniorii care se pot descurca singuri. Iar studenții pot locui aici gratis, dacă socializează 30 de ore pe lună cu locatarii casei. Patrick locuia cu mama lui, când a decis să se mute în casa Humanitas. La început, s-a gândit că doar va da o mână de ajutor, dar apoi a decoperit că acest gen de relație e mai adâncă decât te-ai aștepta. În această casă locuiau la momentul filmării cinci studenți.

Știu, ne despart poate încă de două ori câte 25 de ani de o asemenea abordare a vârstei a treia, dar nu mă pot opri să nu mă bucur pentru acei olandezi. Nicio pensie românească nu ar acoperi costurile vieții într-o astfel de casă nici când bătrânii și-ar putea purta singuri de grijă, necum dacă ar avea nevoie și de asistență medicală. Și niciun tânăr student fără posibilități n-ar alege azi să locuiască fără bani, în condiții civilizate, în schimbul celor 30 de ore în care să stea de vorbă cu oameni bătrâni. Între ei, o prăpastie de netrecut…

colegi-de-camera-olanda

Bătrânețea e urâtă, dacă ești sărac și singur. Ori, cei mai mulți dintre bătrânii noștri așa sunt. Ne incomodează, nu încăpem de ei în autobuze, miros urât, se mișcă prea încet, încă mai consumă timpul medicilor, al vânzătorilor, moartea îi caută pe-acasă și ei umblă să încurce lumea… Niște boșorogi și niște babe, ai noștri. Ai lor sunt SENIORI…

“Cine n-are bătrâni să-și cumpere!” era o vorbă, azi, uitată. Uitați vom fi și noi, la rândul nostru, de copiii noștri, dacă nu le vom arăta, după puterile fiecăruia, cum le purtăm de grijă bunicilor lor.



Citiţi şi

Fotografia și citatul zilei – Dacă în loc de “Dă, Doamne, ajută-mi, Doamne!” ne-am ruga altfel

Le iubim pe ele, drăcoaicele…

Nu mai trageți în ei!

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
1,562 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro