Ciclul relațional al psihopatului: Idealizează, Devalorizează, Elimină
Pentru că sunt afectați de tulburări de personalitate incurabile, psihopații repetă la nesfârșit același ciclu relațional, indiferent cu cine sau pentru cât timp sunt într-o relație. Relațiile cu ei sunt întotdeauna castele, uneori căsătorii clădite pe nisip. Astăzi vom descrie întregul proces al seducției de tip psihopat, de la începuturile sale aparent ideale către mereu același sfârșit amar.
În cartea lor despre psihopați la locul de muncă, intitulată Șerpi în costume, Babiak și Hare susțin că legătura de tip psihopat urmează câteva etape predictibile: idealizare, devalorizare și eliminare. Acest proces se poate întinde pe câțiva ani sau câteva ore, pentru că totul depinde de ceea ce psihopatul vrea să obțină de la tine și, dacă reprezinți sau nu o provocare pentru el. Dacă psihopatul își va dori o aparență de respectabilitate – un paravan în spatele căruia să-și ascundă natura perversă și să apară normal și inofensiv – este posibil ca el să stabilească un parteneriat pe termen lung sau chiar să se căsătorească. Dacă tot ceea ce își dorește este puțină distracție, totul ia sfârșit în câteva ore. Dacă este atras de efervescenţa și ineditul unei noi relații, poate rămâne alături de tine atâta vreme cât îl atragi. În ciuda diferențelor de abordare, ceea ce nu se schimbă este faptul că, în cele din urmă, mai devreme sau mai târziu, vei fi îndepărtată din viața psihopatului (sau determinată de comportamentul lui deplasat să renunți la el) imediat ce nu mai servești nevoilor lui.
Babiak și Hare arată că procesul de idealizare, devalorizare și eliminare, chiar dacă psihopații au tendința excesivă de a manipula, se desfășoară spontan în cazul unei asemenea personalități. Cu alte cuvinte, nu este neapărat rezultatul premeditării în fiecare moment al relației. În orice caz, conștient sau nu, psihopații evaluează și extrag valoarea care le este necesară de la partenerii lor romantici (Șerpi în costume, 42). În perioada de evaluare, psihopații interacționează foarte strâns cu țintele lor pentru a le observa sensibilitățile. Pun întrebări-test pentru a afla ce dorințe neîmplinite sau ce slăbiciuni au. De asemenea, își ademenesc victimele cu promisiunea de a le oferi tot ceea ce le lipsește. Dacă se întâmplă cumva să te refaci după un divorț recent, îți vor oferi prietenia lor, dar și o nouă și palpitantă relație amoroasă. Dacă ai trecut printr-un deces în familie, vor juca rolul prietenului plin de compasiune. Dacă treci printr-o criză financiară, îți vor împrumuta bani pentru a părea generoși.
În timpul perioadei de manipulare, așa cum arată în continuare Babiak și Hare, psihopații construiesc “ficţiunea de tip psihopat”. Sunt un izvor nesecat de farmec, ceea ce subjugă emoțional victimele și le face să capete încredere. Se înfățișează ca ființe umane empatice. Evident că pentru a face asta, psihopații recurg la minciuni sfruntate pentru că, în realitate, ei sunt exact invers. Mai ales în relațiile amoroase, se vor înfățișa nu doar ca foarte compatibili cu tine, dar și ca sufletul tău pereche. Părând, pe de-o parte, jumătatea ta, ajung să se înfățișeze ca adevărate oglinzi, pretinzând că au aceleași interese și sensibilități ca și tine. Babiak și Hare notează: ”Aceasta legătură psihologică se modelează pe structura ta intimă, oferind perspectiva unei și mai mari profunzimi și posibile intimități, precum și a unei relații care e unică, specială, constantă pentru totdeauna” (Șerpi în costume, 78).
Pentru că psihopații sunt mari manipulatori și mincinoși credibili, așa cum am văzut deja, multe dintre victime nu dau atenție semnalelor de alarmă. În fazele timpurii ale unei relații romantice, oamenii, în general, au tendința de a se lăsa mult prea orbiți de euforia îndrăgostirii, în loc să se concentreze pe observarea punctelor slabe. De asemenea, în această perioadă, psihopații înșiși se comportă ireproșabil. Și, totuși, în general vorbind, se plictisesc mult prea ușor pentru a putea menține masca normalității pentru multă vreme. Faza idilică a relației ține până când psihopatul simte intuitiv că te-a prins în mrejele sale sau până când el se plictisește de relație și se orientează către alte ținte. Își arată adevărata față abia atunci când nu mai are combustibilul necesar pentru a se preface. Așa cum notează Babiak și Hare ”odată ce psihopații au epuizat toate resursele unei victime, adică atunci când victima nu le mai este de folos, o abandonează și trec la o nouă ţinta” (Șerpi în costume, 53).
Acest aspect pune în discuție motivul pentru care un psihopat își idealizează mai întâi victimele. De ce psihopații investesc atât de mult efort, timp și energie pentru a crea iluzia intimității și a consistenței unei relații, dat fiind faptul că, înainte de orice, ei nu au în mod real capacitatea de a fuziona cu alte ființe umane? Un răspuns evident ar fi acela că o fac de plăcere. Le place atât vânătoarea, cât și prada, seducția, dar și trădarea. Savurează plăsmuirea iluziei că sunt ceea ce, de fapt, nu sunt și le place să observe și cum îi păcălesc pe ceilalți să creadă în această construcție fictivă. Mai mult, ori de câte ori un psihopat își manifestă admirația, curtoazia sau entuziasmul față de cineva anume, o face întotdeauna numai pentru că își dorește ceva de la persoana aceea. Cred, oricum, că această afirmație e pe alocuri limitativă deoarece mulți dintre psihopați experimentează obsesii puternice, care imită perfect pasiunea intensă. În plus, această explicație nu face o distincție între escroci, care își creează o identitate falsă și mimează interesul față de o persoană, și psihopații ”îndrăgostiţi” care își urmăresc victimele din rațiuni care chiar și pentru ei înșiși, romantice.
O explicație mai amplă, care ar include ambele categorii de psihopați, ar putea fi următoarea: așa cum demonstrează și studiile, toți psihopații experimentează un deficit emoțional care face ca legăturile lor să fie efemere și superficiale, în cel mai bun caz. Când vor ceva sau pe cineva, urmăresc acea țintă cu toată puterea lor și își concentrează toate energiile asupra ei. Când ținta lor o reprezintă banii tăi, o slujbă sau ceva exterior ție, demersul lor poate părea cumva artificial. Nu reprezinți decât mijlocul prin care își ating scopul. Nu ai fost niciodată idealizată pentru ceea ce ești, ci pentru cu totul altceva. Dar când ținta o constitui chiar tu, seducerea ta sau chiar căsătoria cu tine, atunci demersul lor apare ca idealizare. Temporar, ești obiectul dorințelor lor, răspunsul la toate nevoile lor, marea iubire și calea către fericire. Însă acest sentiment euforic nu durează mult, pentru că nu are profunzime. Așa cum am văzut deja, de îndată ce psihopații te simt prinsă în lațul lor, de îndată ce identitatea, speranțele și așteptările tale sunt legate de ei, se plictisesc și se mută către noi surse de plăcere și amuzament. Am văzut, de asemenea, în studiul lui Cleckley, că aceeași logică se aplică și altor aspirații ale lor. Psihopații se satură repede de joburile lor, de locația geografică, de hobbyuri și preocupări intelectuale. Dar, cel mai mult doare și se resimte cu atât mai mult la nivel personal, când ceea ce îi plictisește ești chiar tu.
Pierderea interesului lor apare ca devalorizare. Din obiectul preocupărilor lor, te transformi, brusc, într-un obstacol care le blochează următorul demers. Pentru că psihopații sunt în mod intuitiv pricepuți la “dozare” sau la a-ți oferi exact atâta validare și atenție cât să rămâi ancorat, este posibil să nu observi imediat etapa devalorizării. E ca și cum ei ar ști intuitiv când să se faca iar plăcuți (pentru a nu te pierde) și când să forțeze limita, mai departe și mai jos. Devalorizarea ta e un proces lent, dar constant. Într-o bună zi, te trezești și începi să te întrebi cum de ți-ai dat voie să ajungi atât de jos. Din când în când, el îți mai aruncă câte un os – adică te scoate în oraș, plănuiește o cină romantică, spune lucruri drăguțe – pentru a te face să nu dai atenție sentimentului că ești abuzată. Dacă psihopatul își permite să te trateze din ce în ce mai prost, nu e pentru că valoarea ta a scăzut în ochii lui, ci pentru că ți-a creat reflexul de a te devaloriza tu însăți și de a-i accepta comportamentul dubios. Pentru că îți dorești să menții vie iluzia relației perfecte pe care el a cultivat-o, intri în faza de negare. Îi accepți scuzele neverosimile. Înveți să trăiești cu propriile tale spaime și îndoieli, din ce în ce mai mari. Încerci să-i justifici absentele inexplicabile, retragerea emoțională tot mai evidentă din relație, replicile lui tăioase și reci, felul meschin și răutăcios în care te pune la punct pentru că spui ceea ce vrei sau nu te supui dorinței lui.
Dar, la un moment dat, când face iar o greșeală flagrantă sau îl prinzi cu încă o minciună, inevitabil ieși din starea de negare voită care te ajută să reziști în relația toxică. Pentru că ți-a diminuat stima de sine, începi să te întrebi de ce s-au întâmplat toate astea și cu ce ai greșit. Dacă te-a înșelat, dai vina pe cealaltă femeie sau femei implicate, iar psihopatul te încurajează să urmezi asemenea piste false. De fapt, el încurajează orice distrage atenția de la responsabilitatea lui pentru ceea ce merge prost în relație. Te face să te învinovățești singură, incriminând și celelalte femei, insinuează că nu erai destul de bună pentru el și susține că a fost ispitit și urmărit de celelalte femei însă aceasta nu e decât o diversiune. Sigur că ai defecte și ai făcut greșeli dar, cel puțin, ai fost corectă și de bună credință. Celelalte femei implicate pot fi orice, de la ființe umane decente la cele mai josnice creaturi. Ele nu sunt partenerii tăi de viață, soții tăi, iubiții tăi sau prietenii tăi. Ceea ce contează cel mai mult e cum se comportă partenerul tău. El este primul responsabil de faptele lui: nu tu, nici celelalte femei.
De asemenea, să nu uităm că psihopații reconfigurează adevărul pentru a sluji țelurilor lor de moment și pentru a putea manipula. Când ajungi să dai atenție spuselor lor, în loc să te lași impresionată de cât de sinceri par, discursul lor se dovedește lipsit de substanță și neverosimil. Tot ceea ce spun despre alte femei, din trecut sau prezent, este mai mult ca sigur o minciună, pentru că psihopații proiectează, ca regulă, propriile lor defecte asupra altora. Dacă îți spun că au fost seduși, cel mai probabil a fost exact invers. Dacă reclamă că fosta iubită le-a aplicat rele tratamente, i-a înșelat, s-a plictisit de ei sau i-a părăsit, ascultă cu atenție pentru că, în mod sigur, asta e ceea ce le-au făcut ei femeilor. Minciunile lor au un rol dublu. Ele ajută, pe de o parte, la consolidarea credibilității lor în fața ta și, pe de alta, le oferă imensa plăcere de a te fi păcălit din nou.
Așadar, poate te întrebi de ce ai fost scoasă din joc. Ai fost devalorizată și înlăturată pentru că niciodată nu ai fost valorizată pentru ceea ce ești cu adevărat. Așa cum am văzut deja, pentru psihopați relațiile sunt afaceri sau, mai degrabă, escrocherii temporare. În mod analog, pentru ei, alte ființe umane reprezintă obiecte de distracție și control. Cea mai atractivă și plăcută fază a procesului de control, singura care degajă euforie și magie pentru ei, este faza de seducție/idealizare. În această fază, psihopații sunt fermecători și fac tot posibilul pentru a te convinge că tu ești aleasa și că ei sunt perfecți pentru tine. Este foarte ușor să confunzi această fază cu iubirea adevărată sau pasiunea. Cu toate acestea, ceea ce urmează inevitabil în orice fel de relație intimă cu un psihopat nu e nici plăcut și nici măgulitor. De îndată ce se plictisesc de tine pentru că magia cuceririi inițiale s-a spulberat, își exercită controlul asupra ta prin minciuni, izolare, abuz, manipulare și subminarea încrederii de sine.
Acesta e momentul când realizezi că faza de devalorizare s-a instalat deja. Faci tot ceea ce-ți stă în putință pentru a-ți recâștiga statutul privilegiat și pentru a retrăi fervoarea și dulceața fazei de idealizare.Vrei să-ți recâştigi tronul care credeai că ți se cuvine de drept ca stăpână a sufletului lui. Dar acesta este un țel imposibil de atins, o linie a unui orizont care se tot îndepărtează. Fiecare instituție de ocrotire a femeilor le spune victimelor violenței domestice că abuzurile se întețesc, nu se răresc, de obicei, cu timpul. Pentru agresori, puterea creează dependenţă și funcționează ca un drog. Doza trebuie mărită constant pentru a obține același efect. Controlul asupra celorlalți, mai ales controlul prin sex, îi conferă psihopatului plăcere și motivație pentru a trăi. Odată cu trecerea timpului, pentru aceeași doză de adrenalină obținută controlându-te pe tine, e nevoie să strângă șurubul. Să crească presiunea. Să amplifice manipularea. Să te izoleze și mai mult de cei cărora le pasă cu adevărat de tine. Să-ți spulbere și mai mult încrederea în tine și limitele astfel încât să fii tot mai neajutorată și mai puțin pregătită să te aperi. Cu cât mai mult te străduiești să satisfaci cerințele unui psihopat, cu atât mai mult va cere de la tine. Până când nu mai ai nimic de dăruit și asta pentru că valorile tale morale au coborât cât se poate de jos. Ți-ai îndepărtat familia și prietenii, subtil influențată de psihopat sau somată direct să faci asta. Ai făcut totul ca să-i fii pe plac. Și, totuși, după faza inițială de idealizare, nimic din ce ai făcut nu a mai fost suficient de bun pentru el.
Ca rezultat, psihopatul pare să fi uitat complet tot ceea ce cândva găsea atrăgător la tine. Dacă, și când, vorbește despre tine cu alții, o face ca și când s-ar rușina cu tine. Asta nu e doar pentru că și-a pierdut interesul față de tine. Este, în același timp, mișcarea instinctivă, dar și strategică, a unui prădător. Dacă familia ta, familia lui, prietenii comuni și-au pierdut respectul față de tine, dacă el e tot ceea ce ți-a mai rămas în această lume, te poate controla mult mai ușor decât dacă ai avea surse externe de validare și sprijin emoțional. Psihopații clădesc o viziune asupra lumii de tip “noi contra lor”. La început, ei descriu relația voastră ca specială și mult mai bună decât relațiile normale de afecțiune între ceilalți oameni, lucru care este întotdeauna fals. De fapt, este exact pe dos. Relația intimă cu un psihopat este de departe inferioară oricărei relații umane normale, în care doi oameni dezvoltă sentimente unul față de celalalt. O astfel de relație este în mod necesar unilaterală și distorsionată, o escrocherie oricum ar fi privită. Pentru că este un narcisist perfect, el nu se iubește decât pe sine și nu-i pasă decât de dorințele lui egoiste.
Citiți și Claudia Moscovici, m-ai salvat!
Dacă și când face ceva frumos, e întotdeauna pentru că urmărește ceva, o cale de a-și duce la împlinire scopurile sau pentru a-și îmbunătăți imaginea artificială. Dr. Jekyll este, de fapt și întotdeauna, un Dr Hyde pe dinăuntru. Și chiar dacă ai putea să-l iubești, nu-l iubești pe el, cel adevărat – infidelul, mincinosul, manipulatorul, neseriosul, ființa goală și lipsită de sentiment – ci iluzia fabuloasă pe care a creat-o, în care ai crezut dintru început și care devine cu timpul din ce în ce mai neverosimilă. De la început la sfârșit, tot ceea ce această pseudo-relație îți poate oferi, este o combinație letală de falsă iubire și abuz nedisimulat. Psihopatul își construiește legăturile de tip psihopat mințind și manipulând. Tu ești cea care le face să existe, prin sacrificiu de sine și negare.
Însă, foarte curând, când rămâi singură cu psihopatul, vei vedea că nu mai sunteți voi împotriva lumii, cuplul vostru deasupra tuturor și împotriva oricui. Este doar el împotriva ta. Se va comporta ca și când ți-ar fi cel mai mare dușman, ceea ce și este, nu ca și când ar fi prietenul cel mai bun și partenerul iubitor care pretindea că este. Dacă te critică în fața altora sau, mai subtil, alimentează animozități între tine și membrii familiei sau prieteni, o face pentru a te distruge și mai mult și a-ți reteza legăturile sociale. Când se satură de tine, îi va determina și pe alții să te vadă ca și el: o persoană nedemnă de el, bună doar de folosit, disprețuit și abandonat. Înainte erai frumoasa cu care nicio altă femeie nu se compara. Acum ești cel mult ștearsă în ochii lui. Înainte erai elevată și inteligentă, acum ești fraiera pe care a păcălit-o. Înainte erai demnă și încrezătoare, acum ești singură și dezgustătoare. De fapt, chiar atunci când crezi că ar trebui să fii răsplătită pentru felul în care ți-ai sacrificat valorile, nevoile, dorințele și legăturile cu ceilalți, toate de dragul lui, psihopatul te dă la o parte.
S-a săturat. A obținut de la tine tot ceea ce și-a dorit. Te-a mutilat. Ți-a furat, cu fiecare cerere și fiecare cedare, demnitatea și fericirea. Așa cum se vădește, răsplata pe care o primești pentru tot devotamentul și toate eforturile tale este faptul că aproape te-a distrus. Ignorarea propriilor tale nevoi pentru a le satisface pe ale lui sau satisfacerea nevoilor tale pentru a câștiga aprobarea lui, te-au transformat într-o palidă umbră a ființei vii, încrezătoare, care ai fost odată.
Îți folosește slăbiciunile împotriva ta. Îți transformă calitățile în defecte. Dacă ești fidelă, vede în asta un defect, un semn că nu ești destul de atrăgătoare pentru alții. Nimeni altcineva nu te mai voia cu adevărat. Dacă ești o persoana virtuoasă, abuzează de onestitatea ta în vreme ce te minte și te înșeală. Dacă ești pasională, se folosește de senzualitatea ta pentru a te seduce, pentru a te subjuga cu ajutorul propriilor tale dorințe, emoții, speranțe și vise. Dacă ești reținută și modestă, te descrie că fiind retrasă și rece. Dacă ești încrezătoare și deschisă, te consideră neserioasă și nedemnă de încredere. Dacă ești muncitoare, cu excepția cazului în care depinde de banii tăi, te înfățișează că pe o sclavă a șefului tău. Dacă ai talente artistice și ești instruită, îți pune la îndoială capacitățile. Te face să simți că tot ceea ce realizezi este lipsit de valoare și nu poate trezi interesul nimănui. Ești norocoasă că măcar el te-a băgat în seamă. După încheierea fazei de idealizare, nu mai există nicio cale de a face pe placul unui psihopat. Cap: pierzi tu, pajură: câștigă el! Dar nu uita că toate criticile lui sunt și mai false decât complimentele exagerate de la început. Când nu mai e nimic de spus sau de făcut, singura realitate palpabilă este aceea că toată relația a fost o impostură.
Evoluția legăturii de tip psihopat se desfășoară conform unei scheme. Este uimitor de simplă și elegantă, dacă ne raportăm la complexitatea comportamentului uman. Idealizare, devalorizare, eliminare. Fiecare pas devine logic odată ce ai înțeles profilul psihologic al psihopatului, al unei ființe (in)umane care trăiește doar pentru plăcerea de a-i controla și răni pe alții. 1) Idealizare: nu a ta, ci a ceea ce voia de la tine și numai pentru perioada cât și-a dorit asta. 2) Devalorizare: imediat ce te-a prins în mreje, se instalează plictiseala și ajunge să-și piardă interesul. 3) Eliminare: după ce a obținut tot ceea ce și-a dorit de la tine și și-a făcut rost, probabil, de alte ținte.
Pentru tine, acest proces este cumplit de personal. Poate ai plătit pentru asta cu timp, sentimente, prieteni, familie, stimă de sine sau bani. Poate ai oferit tot ceea ce aveai și ai dat totul pentru acea relație. Poate că el a ajuns să fie întregul tău univers. Pentru psihopat, e bine de știut, întregul proces nu e deloc personal. El ar fi putut face asta cu oricine i-ar fi permis accesul în intimitate. Va face asta, iar și iar, cu orice persoană pe care o va seduce. Nu are nicio legătură cu tine. Nu are nicio legătură cu cealaltă femeie sau celelalte femei încurajate să lupte cu tine pentru el, pentru a-i valida egoul, pentru a-i produce plăcere, pentru a-i satisface capriciile. Nu le-a ales pentru că îți erau superioare. Le-a ales din același motiv pentru care te-a ales și pe tine. Pentru a le folosi, poate în scopuri diferite, dar cu același efect devastator. Invariabil, va trata pe oricine altcineva la fel cum te-a tratat pe tine. Idealizează, devalorizează, elimină. Clătiți și repetați. Acest proces a fost, este și va fi caracteristic psihopatului, atâta vreme cât rămâi alături de el.
Traducerea și adaptarea, Liliana Bogatu
Pe Claudia o găsiți toată aici.
Citiţi şi
Dragostea nu este o permanentă stare de entuziasm
Când nu știi încotro: 4 întrebări care te pot ghida în vremuri incerte
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
