Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

SOS! SOS! Sunt neiubită!

10 December 2019

De fiecare dată când aud pescărușii, mă-ntreb dacă glezna mea a rămas în memoria palmei tale. Și mă-ntreb, invariabil, dacă palma ta mai știe pe de rost conturul obrazului meu ars de soare, dintr-un amurg sărat ce domnea peste o plajă aproape pustie, într-un târziu de august. Era demult, în urmă cu vreo tinerețe și nu m-aș mira să fi uitat.

Să fi uitat, mi se pare până la urmă, normal. Dar să nu-ți aduci aminte, ar fi strigător la cer. La cerul ăla spre care ne zgâiam când plănuiam pentru mâine și pentru doi. Ar fi strigător la cer să nu-ți mai amintești că au fost vremuri în care făceam planuri și ne țineam de ele. O tinerețe mai târziu, eu nu mai am îndeletnicirea asta, căci am uitat cum se trăiește-n doi.

Puțin mai am de dăruit, dar nimeni nu-mi pretinde mângâieri pe care le mai pot. Mă uit înapoi și pare c-a trecut o viață de când glezna mea și-a luat drum din palma ta, căuș. A luat drumul bărbaților pedanți, care se pricep la vinuri, dar nu oferă flori și n-au căldură-n zâmbete; a celor care nu fac planuri și sfidează timpul. Ceva esențial lipsește-n nopțile de vară, cântate de greieri și n-am avut cui spune “dragul meu” cu  tonul plat și zilnic al celei care s-a desprins cândva din coasta ta.

Citiți și De ce iubim bărbații

Se aud pescărușii la munte și eu sunt altcineva, iubitule! Efemeridă, dezgolită de haine, mă-ntind în așternuturi reci de-a lungul unei coaste care nu mi-e casă. Sunt goală și pe dinauntru și reci mi-s mângâierile de-atâta vreme.

Dac-aș fi navă, aș pluti în derivă – făr’ un căpitan și-aș striga: “SOS! SOS! sunt neiubită.”

Guest post by Geanina Ambruș

Curaj! Și tu poți scrie pe Catchy. 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, în format .doc (nu în corpul de mail), cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Mi-era teamă de mine, nu de el

O singură dată am iubit… profund, total, orbește

Vin sărbătorile, vin sărbătorile… dar și serbările!

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro