Se uita la trupul femeii care mergea pe stradă. Înainte de a-i vedea chipul, rămase surprins de acel trup subţire, înalt, de femeie, înfăşurat într-o rochie neagră vaporoasă. Acel trup plin de tinereţe care se apropia de el ca şi cum ar fi fost pus în mişcare de atracţia venită din propria lui dorinţă. Zări curbele expresive ale sânilor ei, expuse puţin de linia joasă a gulerului rochiei. Îi văzu talia îngustă, unduitoare, căci părea că alunecă spre el, spre braţele lui. Îi întrezări legănatul uşor al coapselor întinzând ritmic materialul rochiei într-o mişcare uşoară, fluidă. Sesiză într-o clipă această apropiere feminină.
În clipa următoare, privirea îi erau deja fascinată de frumuseţea chipului ei. De acei ochi mari căprui, de buzele acelea pline, de părul roşcat căzându-i pe umerii fragili. Era superbă. Frumuseţea aceasta, întâlnită la atât de multe fete pe care le văzuse plimbându-se pe străzile oraşului în cursul săptămânii, îl subjuga fără încetare. De fiecare dată o urmărea cu privirea, fermecat. De fiecare dată resimţea acea senzaţie de-o clipă, ca o reverenţă pioasă, aproape abstractă, în faţa frumuseţii feminine. În faţa fiecăreia dintre manifestările sale, a fiecăreia dintre trăsăturile reliefate ale acesteia. Aducea fără discriminare un omagiu tăcut fiecărei femei frumoase pe care o vedea.
Adesea, se simţea ca şi cum trupul său vorbea altă limbă decât mintea. Sau cel puţin, alte tipare imagistice de gândire îi invadau trupul, aproape de plăcerile lui potenţiale. În vreme ce intelectul păstra distanţa faţă de femeia pe care o aprecia aproape ca pe-o operă de artă, trupul său se apropia de ea cu speranţă şi emoţie, gata să îşi trădeze nevoile plăcute. Apoi, acţionând cu o coordonare parţial conştientă a trupului cu mintea, se apropia mai mult de femeia frumoasă ca s-o vadă mai bine, ca să-i prindă parfumul, şi poate chiar să îi şteargă uşor rochia cu piciorul, ca din întâmplare, trecând pe lângă ea prin mulţime.
După ce vor fi trecut unul pe lângă celălalt, el se întoarcea rapid şi se uita la ea, cu grijă să nu piardă niciun moment din îndepărtarea trupului ei văzut din spate, rămasă fără apărare în faţa privirii lui. Odată depăşit pericolul de a fi zărit de ea, mintea şi trupul lui reîncepeau să se comporte solidar. Acum nu mai visa la ea. O dorea. Vroia să o posede, să o consume vizual chiar acolo, chiar atunci, înainte de a-i dispărea din vedere.
Din fericire – pentru el, pentru ea – era conştient de barierele fizice care se înălţau între gândurile sale corporale şi acţiunile posibile ale acestora. În spaţiul dintre ei circulau persoane, îndepărtându-i pentru totdeauna unul de altul şi punând în umbră mişcarea trupului ei ce se îndepărta. Apoi el se întorcea plin de vagi regrete şi un dor aproape palpabil, fără să facă din propria-şi dorinţă un spectacol. Retras în sine, încerca să o ia cu el: în gândurile lui, în amintirea trăsăturilor ei şi a senzaţiilor pricinuite de prezenţa ei vremelnică, în desfăşurarea dramei dorinţei lui în cadrul mai permisiv al reveriilor şi fanteziilor.
Odată a văzut o brunetă frumoasă cu părul foarte scurt. Când a privit-o, în loc să continuie să se uite înainte, mândră de admiraţia de care se bucura, l-a privit la rândul ei. Părea să fie la fel de fascinată de trupul lui pe cât era el de al ei. S-a simţit uşor jenat de îndrăzneala ei, surprins în voyeurismul lui obişnuit de oglinda privirii femeii. Dorinţa lui se retrase o clipă atunci când o simţi pe a ei.
A rămas surprins. Femeile pe care nu le cunoştea rareori prindeau viaţă sub privirea lui. Cel mai adesea, atunci când se uita la ele, se simţea protejat de orice interacţiune reală, ca şi cum ar fi urmărit un film. Aşa că, atunci când această femeie cu părul scurt, o străină, l-a privit în acelaşi fel în care o privea şi el, s-a simţit ca şi cum i-ar fi fost trasă brusc de sub scaun perna de spectator. O clipă, şi-a pierdut echilibrul. Şi-a luat privirea de la ea, uşor confuz. Ea a trecut pe lângă el. Simţindu-se ceva mai sigur, bărbatul şi-a reocupat poziţia de spectator. Din obişnuinţă, s-a întors ca s-o zărească dispărând în mulţime, la fel ca sute de alte femei frumoase înaintea ei. Apoi va putea să cadă cortina vieţii, iar piesa va putea fi jucată din nou, fără diferenţe semnificative, în imaginaţia lui.
Dar de data aceasta privirea îi îngheţă de îndată de o găsi. Şi ea se întorsese şi se uita în urmă spre el. Bărbatul nu ştia cum să reacţioneze. Simţea că nu mai poate continua să pretindă că este un spectator care o priveşte pe ea, spectacolul. Diferenţa dintre ei, un bărbat şi o femeie, devenise mai complexă în acest joc al privirilor.
La fel ca el, şi ea părea uluită de situaţie. Poate că socotea că fusese prea îndrăzneaţă, dar nu ştia cum să se retragă din această situaţie ciudată pe care chiar ea o crease. Sau poate că nu vroia să se retragă. Bărbatul nu-şi dădea seama. Poate că ea se gândea de fapt doar cum putea să meargă mai departe. Spre el. Aceste gânduri îl făceau să se simtă deopotrivă plin de entuziasm şi intimidat. Se hotărî să slăbească puţin tensiunea cu un gest prietenesc.
Îi zâmbi. Femeia îi zâmbi la rândul ei, oarecum uşurată. El se minună: femeia era chiar mai drăguţă acum, când zâmbea. Trăsăturile ei inexpresive de mai devreme prindeau viaţă. Deveneau luminoase şi accesibile, invitând la contact mai strâns, la întâlnirea celor două lumi ale lor – a lui şi a ei. Poate în cele din urmă va lua naştere o altă lume. O lume a lor.
Traducere şi adaptare – Anca Cristina Ilie
Citiţi şi
Din câte parfumuri ar fi bine să aibă o femeie, unul ar trebui să fie Capelli d’Oro (Linari)
Nu, nu toate femeile sunt c_rve. Unele sunt gheișe, hetaire, curtezane
Rochii elegante, rochii de vară și rochii de mireasa: tendințele care definesc moda feminină în 2025
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
