Am primit cel mai dureros cadou din viața mea: un buchet de tuberoze, un colier și-un inel însoțite de-o scrisoare.
“Nici un moment nu mi-ai permis să-È›i vorbesc despre ea. M-ai certat din priviri de câte ori am încercat. O fac acum, în scris, prima È™i ultima dată, ca răspuns la toate tăcerile din ultima vreme.
Nu e sigură de nimic, nu mă-ntreabă nimic, dar e pierdută și amândoi știm de ce. Au fost câțiva ani buni până m-am căsătorit cu ea, ani de rătăcit între iubiri de-o noapte, pahare cu tărie și alte păcate ale tinereții. N-am avut ochi pentru tine atunci, recunosc, n-am fost în stare să văd câtă dezamăgire-ți turnasem în suflet și n-am știut ce vei reuși să-mi devii peste timp. N-am crezut în tine.
Când te-ai căsătorit, când te-am văzut plimbându-ți copiii prin oraș, am fost convins că pagina noastră din trecut este de mult mototolită și aruncată la coș, iar eu, exclus din viața ta pentru totdeauna. Ea a fost mereu în apropiere, bună, cuminte și tristă, așteptând pe cineva s-o învețe să iubească. Nu știa pe ce drum să pășească, fiindcă își pierduse mama de mică și tatăl, exagerat de protector, cu greu se hotărâse să-i dea drumul prin lume. Am luat-o de mână și ne-am construit-o pe-a noastră, am făcut doi copii și ne-am completat viețile cum am știut mai bine.
De multe ori am închis ochii și am încercat să-mi imaginez viața fără ea, dar n-am reușit. E cafeaua mea dimineața, e liniștea mea de-acasă, iar când mă uit la cei doi băieți ai noștri, pe care i-a crescut atât de frumos până, iată, aproape de majorat, și în ochii lor o văd tot pe ea. Ei ar accepta să iubesc o altă femeie, nu-mi fac griji. Pe ea, însă, aș ucide-o. Fizic, moral, pe toate planurile.
N-am vrut să se-ntâmple, dar acum te iubesc pe tine, așa cum pe ea n-am reușit niciodată. Mi-ai transformat viața. N-am crezut că după atâta timp ai mai fi în stare. Ea mi-e aici, alături, dar inima mea e inundată de tine. Știu că am fost greșeala vieții tale, știu că nu pot întoarce timpul înapoi, dar știu că din tot ce înseamnă mâine n-aș vrea să-mi mai lipsești. Nu te las. Am făcut-o o dată, dar acum ești a mea și vei fi cu orice preț. De te-aș mai pierde încă o dată, m-aș pierde pe mine.
Oricum e greu să mă regăsesc È™i să mă recunosc. Știu că eÈ™ti a lui de-o viață. Să-i cer iertare că te iubesc È™i vreau s-o fac până la sfârÈ™itul sfârÈ™itului? Atât de nebun sunt după tine că aÈ™ fi în stare…
Știu că simÈ›i la fel, dar tu ai avut curajul să porÈ›i povara neputinÈ›ei mele de odinioară È™i asta te-a transformat într-o eroină pentru mine. EÈ™ti lumea minunată în care vreau să-mi petrec restul vieÈ›ii. Nu-mi spune că-i prea mult sau prea târziu! Dacă mai ai puterea, spune-mi DA!”
Și n-am…
Simt că cerul mă-nghite cu tot, cu trecut È™i viitor. Știu că urmăreÈ™ti Catchy. Sper doar ca sfârÈ™itul, indiferent cum va arăta, să nu vină curând…
Ea È™tie È™i… tace
Guest post by Crys
Curaj, și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne un text încă nepublicat, în format .doc, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Mâzgălituri pe cerul nopții
Omul fără libertate e deja mort
Ce a ajuns să mai însemne iubirea?
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
