Cum îți așterni, așa dormi. Eu moțăi între două iubiri, ca după o noapte albă… Mi-e sufletul plin de ambele, n-aș fi în stare să renunț la nici una dintre ele, dar, pe măsură ce trece timpul, mintea mea se-ntunecă…
E ca atunci când înaintez în mare, prind curajul să mă-ndepărtez de țărm din ce în ce mai mult și din ce în ce mai precaut, căci nu știu când îmi va aluneca pasul în adâncuri. Sunt așteptată la mal. Cu flori, zâmbete și speranțe, mereu, fără excepție, chiar dacă privirea mi-e din ce în ce mai vinovată.
Geamandura n-o mai văd de multă vreme, tălpile sub apă, la fel, de înotat n-am fost în stare să învăț, dar mă avânt în larg… Sunt eu și EL și marea și cerul și teama că m-apropii de abis, dar nu mă opresc. Valurile, din ce în ce mai puternice, m-ar putea înghiți, dar nu-mi pasă, îmi trăiesc clipa așa cum mi-am propus: până la capăt…
De mult nu se mai numește curaj, ci nebunie. Dar mă uit că nici omul de lângă mine n-a obosit și-mi dă impuls. Cum să renunț? La ce să renunț de fapt? Prima iubire e încă foc nestins. Chiar și-n mijlocul mării. Cum să renunț la ea? Îmi dă putere. Ea m-a conectat la prezent. Nu concep viața fără ea, așa cu suspine și riscuri, dar cu-atâta miere pe buze. Cum să renunț la jumătate din inima mea? Chiar dacă prima oară n-a funcționat, acum e minune, miracol, vis. Mai ales acum, în a doua parte a vieții.
A doua iubire e un imens ACASĂ, nici pe ea nu pot s-o pierd. Cu tot ce-a știut viața mai bun să-mi dea, cu toate împlinirile bifate. Cu liniște, cu așternuturi moi și primitoare, cu vorbe blânde și cu sufletul mereu aproape. Frumoasă și îndestulătoare și fără cusur. E dragoste sinceră, asumată și desprinsă parcă din poveste. Jur.
Cu ochii ațintiți către orizont, într-o continuă așteptare la mal, mi-e încredere deplină și siguranță. Știu că ar arunca oricând brațul acela de flori cu care mă așteaptă și m-ar salva de la înec… Dar dacă e perfectă iubirea asta de ce m-am întors înnebunită la prima, dupa trei decenii de împletit visuri?
Mă las dusă de val, între două iubiri. Două jumătăți de inimă care nu trebuie să se atingă, dar care formează un întreg: totul meu.
Se-ntunecă cerul, se simte vinovat… Vede tot și nu spune nimic. Oare următorul pas va fi ultimul?
Aceeași, Crys
Citiți și Voi ce faceți când vacanțele dor
Curaj, și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne un text încă nepublicat, în format .doc, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
N-am primit niciodată flori de la un băiat…
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
