Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Stai ȋn casă CASĂ stai cȃt mai puțin ȋn casă

25 March 2020

De cȃteva zile, de cȃnd am intrat la izolare, mănȃnc cam orice, oricȃt, oricȃnd, dar mai ales cȃnd nu mi-e foame. Probabil, ȋn cȃteva luni, voi ajunge la serviciu rostogolindu-mă de-a dura. La Penny și Lidl merg o dată la trei zile, cinci minute, seara, cȃnd nu e nimeni. Găsesc tot ce am nevoie (e drept, nici nu am nevoie de multe.) Din solidaritate cu femeile care vȃnd la casă și care, de voie-de nevoie, intră ȋn contact cu toată lumea (sunt niște eroine, fără ironie), ȋncerc să-mi păstrez calmul. Ȋnsă sunt mereu pe punctul de a mi-l pierde cȃnd dau d-ăia de-și ȋncarcă portbagajul cu trei cărucioare de produse. Mai ales că n-au peste 65 de ani, neah, unii sunt chiar ȋn floarea vȃrstei. Ăștia simbolizează ceea ce mă agasează cel mai mult ȋn aceste momente: PARANOIA & APOCALIPSA. Au priviri hăituite, disperate, bănuitoare, se uită pe furiș la toată lumea, vor să-și dea seama ce hram porți cȃnd treci pe lȃngă ei, sunt atenți dacă-i atingi, dacă ai ochii roșii și fruntea palidă, dacă-i bagi la izoletă dintr-un strănut, vor să ȋncarce repede mașina și s-o tulească acasă, să tragă clanța la ușă și să nu mai iasă de acolo pȃnă nu halesc tot.

Fără a generaliza, pe-o parte-i vezi și la Sfȃnta Ȋmpărtășanie, imunizȃndu-se ȋmpotriva virusului bȃnd Sȃngele lui Hristos din aceeași linguriță și pupȃnd icoana salivată cu smerenie de alți credincioși.

Desigur, credința mută munții, dar coronavirusul nu se sinchisește de divinitate și mută credincioșii la izoletă mult mai ușor.

Mult mai greu e, ȋnsă, cu diafanii nației, care nu pierd prilejul să fie cool ș-ȋn aste vremi crȃncene. Exact, peisajul autohton parcă n-ar fi complet dacă n-am alătura celor săraci cu duhul pe cei bogați cu spiritul. Citeam că, zilele astea, Metropolitan Opera difuzează gratuit online spectacole de operă, că nu știu ce mare bibliotecă permite descărcarea electronică a un sfert de milion de cărți de pe site-ul lor, că poți face gratuit turul virtual al nu știu cȃtor muzee și case memoriale, iar Teatrul Național oferă celor interesați posibilitatea să urmărească online conferințele susținute acolo din 1997 pȃnă ȋn 2019 (cu Pleșu, Blandiana, Marco van Basten, Femeia cu Barbă etc.)!  Și oamenii share-uiesc extaziați treaba asta. Wow, ce minunat! Ia uite, poți vedea un spectacol ȋn direct de la Opera din New York, deși și pȃnă acum puteai face asta căutȃnd pe youtube sau urmărind pe Mezzo, dar atunci nu te interesa, după cum nici acum nu te interesează, dar ce bine e că te poți uita!!! Și faza cu cititul cărților? Sincer, chiar aveai nevoie de virus să dea buzna peste tine ca să deschizi o carte și aia să fie moca, ȋn engleză? Romȃnul nu citește nici ȋn romȃnă (nu mai zic de scris), dar nu e el pȃnă nu halește un Snickers și nu descarcă o sută de capodopere ale literaturii universale ȋn nemuritoarea limbă a lui Shakespeare, pe care el a deprins-o ȋncă de cȃnd viziona Marimar, Clona și Suleyman. Iar la Casa Memorială George Enescu, ȋntr-adevăr, cum să nu dea o raită, ar fi și păcat, chit că nu l-a pasionat vreodată subiectul, deoarece sculptura n-a fost chiar unul din hobby-urile lui, ȋnsă acum, slavă Domnului, mulțumită coronavirusului, poate da rapid o fugă pȃnă acolo, ȋn timp ce depozitează ȋn beci prima din cele cinci tone de ulei și făină, și poate astfel vede și ce filme a regizat tipul! Nu de alta, dar poate descoperă că are la mamaie, deasupra patului din sufragerie, o copie după o pictură faimoasă de-a lui!

La știri, recunosc, nu prea mă mai uit. Mă deprimă. Oamenii mor și nimeni nu are o soluție. Știința bȃjbȃie, iar neaveniții ȋși dau cu presupusul mai mult decȃt e cazul. Ce se ȋntȃmplă ȋn Franța, Italia, Spania, peste tot, de fapt, nu e deloc ȋncurajator. Și ȋntrucȃt lupta cu virusul e departe de a se fi ȋncheiat, izolarea fiecăruia dintre noi, pe o perioadă lungă, e singura alegere care, momentan, ajută. Nu ai certitudinea că ești complet safe, dar, după cum evoluează evenimentele, nici nu există altă opțiune.

Din acest motiv, prostia agasantă a romȃnului nu devine nicăieri mai enervantă ca atunci cȃnd iese afară, ȋn mod ostentativ, deși i se spune ȋn mod limpede să nu o facă. Cȃnd doctori și asistenți ȋși pun viața ȋn pericol pentru tine și tu, cu inconștiența ta penibilă, te dai ȋn spectacol ȋn mijlocul străzii, ignorȃnd hotărȃrile autorităților, că ești șmecher, că știi mai bine, singura mea satisfacție e apariția unui cetățean responsabil care să-ți domolească elanul viril!

E doar un gȃnd. Există legi, există persoane oficiale care se ocupă de idioți ca tine, plus că trebuie a se evita contactul fizic, dar e un gȃnd cȃt se poate de persistent. Și, totodată, unul din puținele vise care ȋmi aduce un zȃmbet ȋn vremurile astea: anume, se face că e frumos afară, tu te distrezi, ești la iarbă verde, bagi mici ȋn tine și asculți muzică de calitate ca un băjet de băjet ce eshti, tu și ȋncă cinci frați de-ai tăi, și vin niste neni cu cașchete care-ți atrag atenția că trebe să fii ȋn casă acum, să urmărești Faust la Met sau să citești Faust de pe site-ul ăla sau să faci turul online al casei memoriale din Humulești a lui Goethe, și tu zici că ce, bă, e abureală faza cu corona, și-atunci nenii ăia ȋți ȋndeasă toți micii-n fund și dup-aia te bat pȃnă-i scoți la loc afară.

La final, frumos, ȋți dau și amendă. Ție și ălorlalți cinci frățiori ai tăi. Dar tu, spirit liber, comentezi, c-așa e firesc, ridici glasul (Da’ dă ce, șefu’? Că ce-am făcut? Mă distram și eu oleacă ici-șa cu frățiorii mei din Caracal), așa că nenii iar ȋți tăbăcesc curul, ȋți dau ȋnc-o amendă, tu iar comentezi și tot așa o țineți pȃnă mă trezesc eu să mă duc la serviciu. Din banii ȋncasați din amenzi, am făcut o socoteală rapidă, se asigură cam 10.000 de măști și 1.000 de teste. Alteori ȋmi iese invers. Depinde cȃt de devreme adorm. Sau, mă rog, cȃt de repede mă adoarme Faust.

Dar, ȋn asemenea dimineți, vreau să știți că merg foarte motivat la job.

Deci, nu uitați, stați ȋn casă CASĂ stăm cȃt mai puțin ȋn casă!

O facem pentru noi toți.

Toate articolele lui Mihnea, aici.

Mihnea există virtual doar AICI

Curaj, și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, în format .doc, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Cum să refuzi fericirea? Cum? Cum?

Nu întrați în cercul meu

Cum ar fi să aibă mamele astea o casă de marcat fermecată din care să iasă un bon cu toate lucrurile pe care le fac?

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

  1. Svetlana Cuzmanov / 25 March 2020 18:17

    Merci, imi descretesc fruntea cu unele articole de ale voastre. Desi sant o cititoare pasionata de multi ani ( prea multi 🙂 ) nu se leaga nici o carte de mine acum. Platforme de streaming am vreo 3…pfiu, nu gasesc ceva sa ma atraga…televizorul ma deprima…Asa ca aceste scurte articole ma mai fac sa zambesc. Sant mama de doctori (fiu si nora) si is speriate de moarte ptr ei, mai ales cand vad ce se intampla pe la spitalele noastre si mai am nevoie de ceva sa zambesc. Stiu, nu-i de ras…dar, nah.

    0
    0
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro