Telepatia este una dintre cele mai seducătoare promisiuni ale imaginarului uman. De la poveștile cu gemeni care „se simt” de la distanță, până la teorii despre o rețea subtilă a gândurilor, ideea că am putea comunica prin mijloace invizibile fascinează. În ultimii ani, s-a vorbit chiar despre undele electromagnetice extrem de joase (ELF) ca vehicul al unei asemenea conexiuni între creiere. Dar ce spune știința?
artă conceptuală cu reprezentarea creierului și a undelor cerebrale
Ce sunt undele ELF
Undele electromagnetice de frecvență extrem de joasă, între 3 și 30 Hz, apar în natură prin fenomene ca furtunile electrice și rezonanțele Pământ–ionosferă, cunoscute sub numele de rezonanțe Schumann. Intensitatea lor este însă atât de scăzută, încât abia pot fi detectate cu instrumente sensibile.
Armata le-a folosit pentru a comunica cu submarine aflate la mari adâncimi, dar nicio aplicație reală nu a arătat că ar putea transmite emoții, gânduri sau intenții.
Ce știe știința despre efecte
În laboratoare, câmpurile ELF pot influența celulele nervoase. În experimente pe șoareci sau culturi celulare, s-au observat efecte precum stimularea formării de neuroni noi sau modificări în modul în care funcționează canalele ionice. Cu alte cuvinte, undele pot avea impact asupra biologiei la nivel microscopic.
Însă nu există dovezi că aceste influențe se traduc în conectarea creierelor umane între ele. Studiile clinice nu au arătat niciun fel de „internet invizibil” al minților. Tot ce știm cu certitudine este că, la intensitățile la care suntem expuse în viața de zi cu zi, ELF nu produc nici daune cognitive, nici legături subtile între oameni.
Ipoteza telepatiei prin ELF
Există teorii speculative – numite „electromagnetic field theories of consciousness” – care încearcă să explice conștiința ca efect al câmpurilor electromagnetice generate de creier. Unele merg mai departe, sugerând că aceste câmpuri ar putea interacționa între indivizi. Dar până acum, nicio dovadă replicabilă nu a confirmat acest scenariu.
Telepatia rămâne, așadar, un vis frumos și o metaforă poetică, nu un fapt dovedit.
Concluzia
Da, undele ELF există. Da, ele pot influența celulele în condiții controlate de laborator. Dar nu ne conectează între noi. Iar până când un studiu solid și verificabil va arăta altceva, putem considera această ipoteză mai degrabă inspirație pentru romane SF decât realitate medicală.
Ipoteze precum cea a „rețelei neuronale ascunse” care ne-ar conecta prin unde invizibile au un farmec aparte și pot hrăni imaginația. Tocmai de aceea circulă ușor în zona ezoterică. Însă diferența dintre metaforă și dovadă științifică este esențială: frumusețea ideii nu îi garantează și adevărul.
Pentru cine vrea să aprofundeze
Nu există niciun studiu medical sau neuroștiințific (nici finalizate, nici în derulare) care să demonstreze că mințile ar fi legate între ele prin unde ELF. Cercetările serioase se concentrează pe cu totul altceva: efectele locale ale expunerii asupra celulelor, siguranța pentru sănătate și mecanismele neuronale de bază.
Exemple de cercetări publicate în 2025:
-
Hadzibegovic S, et al. – Scientific Reports, 2025: expunere cronică la ELF-MF la șoareci vârstnici → nu s-au găsit efecte negative pe memorie sau markerii Alzheimer.
-
Tang W, et al. – Scientific Reports, 2025: ELF-EMF stimulează proliferarea și diferențierea neuronală în culturi de celule stem.
-
Ito M, et al. – Scientific Reports, 2025: câmpurile ELF foarte slabe au îmbunătățit funcția mitocondrială în modele celulare de boală genetică.
-
Bouisset N, et al. – Scientific Reports, 2025: la oameni, efectul cel mai bine documentat al ELF este senzorial (fosfene, scântei luminoase percepute la ochi), folosit pentru a stabili limitele de siguranță.
-
IARC, Monograph Vol. 80: câmpurile ELF au fost clasificate drept „posibil carcinogene” pe baza unor studii epidemiologice, fără legătură cu telepatia.
Citiţi şi
Nemurirea: visul suprem sau cea mai lungă pedeapsă inventată de om?
Să te simți bine în corpul tău – este o atitudine pozitivă, dar este întotdeauna adevărată?
Sergiu P. Pașca – românul care „construiește” creierul uman în laborator la Stanford
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
