Supunerea e o formă de putere

Ilinca Bernea

26 June 2017

ilinca berneaUna dintre confuziile de termeni cele mai supărătoare este aceea dintre masochism și supunere.  Nu orice raport de putere e unul maladiv.

Masochismul este, potrivit dicționarelor, atitudinea cuiva care găsește satisfacție în propria-i suferință, decădere sau umilire.

Supunerea este ea însăși o formă de putere. Faptul de a te supune unei autorități naturale, legale, morale nu este o umilință și o suferință decât în condițiile în care ești subordonat forțat.

E adevărat că sunt mai frecvente abuzurile de putere și agresiunile acesteia, e adevărat că atât în sfera publică, cât și în cea privată, cele mai multe raporturi de putere sunt injuste, dar a considera, în consecință, că orice formă de putere e sadică e o enormitate. Și în medicină se întâmplă vrute și nevrute, se pun diagnostice greșit, dar asta nu înseamnă că medicina e o știință compromisă. Nici raporturile firești și legitime de putere n-ar trebui compromise de cele exercitate nelegitim.

Rimel Nefati

Rimel Nefati

Cui te supui, firesc: naturii, lui Dumnezeu (dacă ești religios), unei călăuze, cuiva căruia îi recunoști un ascendent asupra ta…

În mentalitatea celor mai mulți dintre occidentali s-a încetățenit ideea că orice raport de putere în relațiile interumane – ne-impuse instituțional – este de blamat, că anarhia este singurul mod moral și echitabil de a funcționa în cuplu sau în grupurile de prieteni. NU. Orice lucru consimțit e echitabil. Nedrept și abuziv este doar să obligi și să forțezi, să impui modele de comportament unor adulți în viața lor privată, să îi judeci pentru felul în care trăiesc în spațiul lor vital și propriu. Ce e inacceptabil și imoral e să constrângi și să impui modele, și bine, și rău în zonele de libertate ale fiecăruia. Raporturile de putere între adulți, dacă sunt CONSIMȚITE, n-au nimic ne-natural sau demn de corijat pe cale culturală. Îmi dau seama că mulți se simt frustrați de faptul de-a avea de a face cu forme de putere abuzivă, dar orice ființă conștientă care nu e intoxicată cu un orgoliu bolnav ar trebui să își cunoască limitele și să se supună unei puteri superioare… fie ea putere divină, putere a înțelepciunii, putere a naturii, putere a inimii sau să îi recunoască altuia, pe un plan anume, superioritatea. A recunoaște că X e mai bun decât tine într-un anume sens sau că Y te domină în mod natural e un act contra-anarhic, dar care dă măsura lucidității și bunului simț de care dispui.

Ce cred eu, personal, despre masochism, este că are legătură cu un anumit sindrom al vinovăției, cu o idee de fond, indusă prin educație, potrivit căreia fiecare e responsabil de suferința și nefericirea proprie, ceea ce este, cel mai adesea, fals. Fericirea și nefericirea depind în cea mai mare măsură de circumstanțe externe, nu poți fi responsabil de suferință când trăiești în condiții de sărăcie extremă sau chinuit de boli. Raționamentul masochist constă, din punctul meu de vedere, în a-ți asuma suferințe a căror manifestare nu a stat în puterea ta. Să spui ca mamă: sunt culpabilă pentru faptul că am un copil cu probleme, să-ți spui nu sunt apreciat la justa valoare, deci e vina mea, șamd. A-ți însuși răspunderi și mai ales vinovății care te depășesc e un act masochist.  Observ frecvent în jur asemenea comportamente.

Un exemplu elocvent mi se pare și acela al individului care nu acceptă că greșeala nu îi anulează calitățile. Oamenii cei mai slabi sunt cei care nu suportă ideea de a greși. Din această slăbiciune decurge sentimentul masochist de nimicnicie… ori sunt perfect ori sunt ratat. Etc.

Nicio legătură cu supunerea.

În fond, pentru a te supune consimțit trebuie să fii lucid, puternic, liber. În plan erotic, doar femeile pasionale reușesc să fie supuse. Cele slabe caută mereu să obțină controlul, sunt încordate, speriate, irascibile.

Supunerea, ca și ascultarea, ca și practica receptivității sunt expresii ale puterii și liniștii interioare în relațiile interumane. Oamenii slabi se zbat, fac zgomot, crize, nu se supun…

Pe Ilinca o găsiți și aici

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Ema

Despre feminism și verighetă

Sunt nebună?…

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
3,862 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro