Articole despre cadou

– continuare de aici – Ouagadougou – ca şi întreaga Burkina Faso – nu mi-a plăcut niciodată. Contează? Nu e o călătorie de plăcere, deşi practic îmi satisfac o plăcere sadică pe care probabil o voi regreta. Hotelul Azalai se află între străzile Joseph Ki-Zerbo şi Independenţei. Sunt aici de …

Când e vorba de ceilalți, imediat detectăm ipocrizia. Strâmbăm superior din nas… Nu ne place, ne deranjează, ne ofensează. Dar când vine vorba de propria noastră ipocrizie… ei, atunci este altceva. Adică nu e chiar ipocrizie… Și aș vrea să exemplific. Știți expresia aceea când cineva se bucură exagerat, demonstrativ, …

Zău dacă înţeleg femeile ale căror parteneri sunt cu adevărat interesaţi de ele şi cărora chiar le pasă de fericirea lor, iar ele sunt complet nemulţumite de viaţa asta nedreaptă, simţinâdu-se goale pe dinăntru şi căutând ceva – nici ele nu ştiu ce -, în afara lor. Cu precădere, în …

M-am gândit să desfac azi, dintre hârtii lucioase şi funde asortate, un subiect pe cât de apetisant în teorie, pe atât de generator de migrene în practică: ce daruri facem. Ce alegem să oferim pentru ca obiectul în cauză să işte şi bucurie, dar să mărturisească direct şi intenţia noastră …

E duminică, 8 Martie 2015. Dimineața mâncăm repede și ieșim în oraș să luăm cadoul pentru fetița unor prieteni polonezi, care a împlinit 10 ani și la a cărei zi de naştere suntem invitaţi. Ne întoarcem obosiți și flămânzi, după vreo două ore petrecute în oraș, mâncăm pe grabă câte un …

– Nu se poate așa ceva! E obligatoriu? Chiar trebuie să îți iau ceva de Valintainz Dăi? Ne știm de trei ani, ce rost are? a întrebat băiatul, mutându-se de pe un picior pe altul. Părea profund nemulțumit de ceva și își băgase mâinile cu ciudă în buzunare. Parcă își ținea …

Ia să vedem, doamnelor şi domnişoarelor, ce avem noi aici, de 14 februarie? Cu ce vă lăudaţi? Cât de îmbujorate vă sunt chipurile? Cum staţi cu excesul de serotonină şi dopamină? Dar inimioara… vâjâie zdravăn? Sângele aleargă din nou prin vene ca într-un montagne-rousse? Nu, vă rog, lăsaţi-mă pe mine …

Cred că spunem „iubitul meu”, „soţul meu” nu neapărat din nevoia de posesiune, ci din cea de apartenenţă. Ca femei, avem nevoie să simţim că aparţinem unui bărbat care să ne echilibreze, sprijine şi ocrotească. Poate de aceea expresia „omul meu”, cum se zice la țară, mi se pare mult …

Era octombrie… stăteam de ceva timp în pat pentru că aveam piciorul rupt. Era o pauză bine meritată pentru că la puţin peste 20 de ani, am două joburi şi facultate fără taxă, plătesc o chirie enormă şi-mi iau parfumuri scumpe… nu sunt modestă pentru că muncesc prea mult şi …

Am ieşit în stradă. Ger. – Dacă ningea era mai bine, nu mai îngheţam acum atât. Am tresărit. Vocea era a soţului meu. Dar nu mă aşteptam să-l aud. Eram absentă, aşa că ipoteza unui dialog m-a surprins. În plus, avea dreptate. Plecasem în fustă şi deja picioarele îmi îngheţaseră. …