Întâi ne-am iubit fără să știm că ne iubim. Ne-am urât. Ne-am certat din tot felul de motive, ba chiar ne-am desconsiderat. Am crezut, fiecare la rândul lui, că celălalt nu este în stare de câte ceva. Ceva important, desigur. Cel puțin, la vremea aceea. Nu a lăsat niciunul garda …

Ai văzut vreodată ilustrația „omul vitruvian”? A lui Leonardo. Nu Di Caprio. Da Vinci. Vinci este o localitate de lângă Florența. Nu lângă Roma. Știu că Roma îți place. Să revin. Ai văzut acea ilustrație vreodată? (Numele complet este Le proporzioni del corpo umano secondo Vitruvio). Cu atâtea mâini te-aș …

Haide să-ți spun. Pentru că sufletul tău are culoarea sidefului. Pentru că înainte de a-mi deveni iubită, mi-ai fost prietenă și ai știut să-mi fii, deși parcă mai mult eu ție. Pentru că ești frumoasă, atât pe dinafară cât și pe dinăuntru (dar acolo văd numai cei pe care îl …

Să crezi în povești! Încă. Ia-i mâna – atinsă întâi ca din întâmplare, cu timp în urmă – și spune-i “du-mă să-mi arăți stelele; numără-mi vise”. Lasă-l să-ți cuprindă umerii și să te ducă pe câmp, unde, întinși, îți va spune povești. “Uite, acolo, în dreapta, este Racul. Acolo ești …

Știi… nopțile alea în care visez? Viețile alea în care doresc fără să sper. Acele clipe în care mâna ta, deși în fugă, mi-a fost liniște, le mai știi? Momentul în care privirea ta mi-a fost promisiune, în timp ce buzele-ți spuneau “nu”, când ochii ziceau “să nu faci asta” …

„Vreau”. Sau, mai bine, „am chef”. Și „am chef” pentru că pot și nu mă interesează restul – și resturile. Promisiuni de cald. Rece. Aparent rece. Distanța, apărare – nerecunoscută – și încredere în sine, accentuată pentru a crea impresia de independență emoțională de orice. Rock și „cât alcool ai …

Te-aș fi așteptat. Știam amândoi asta când ai plecat către ce credeai a fi „mai bine”. Poate chiar îți este mai bine, un bine fluid și schimbător – de la anotimp la anotimp. Mi-ai tot repetat să nu te aștept și că nu se va întâmpla (dar, mai știi, nimic …

Și dă-mi vestea pe care nu o așteptai. Și curge-mi râurile de lacrimi, împunge-mi gândurile cu frica ta, iar atingerile pietrifică-mi-le în urme pe pielea arsă de cei ce-ți vor întina amintirea. Iar când sunetul liniștii îți va fi prea greu, când ghearele singurătății îți vor înșuruba în minte găurile …

– continuare de aici – Dimineața m-a prins gândind. Dacă noaptea trecută nu o aduceam aici, ar fi fost rău. Hotelul pe care mi-l sugerase când am vorbit, înainte să ajungă, fusese incendiat. Alex m-a trezit cu un mesaj pe telefon „Renata incendiat. 44 arestări. Avem și noi un rănit” …

Oamenii au ieșit în stradă. Sau au fost scoși. Din câte știu, câte puțin din ambele. Treaba mea e să știu, o să aflu. Nu asta contează acum. Ba, contează mereu. EA e aici. I-am zis să nu vină, dar, încăpățânată cum e, nu a ascultat. Ca la început, când …