Articole despre cancer

Atât mai rămăsese din ziua aceea de vară, un tunel. Pe măsură ce mergeam prin el îmbătrâneam, îngerul din mine devenea tot mai copil, tot mai mic, parcă aveam o grijă în plus, la capăt aveam să expulzez un bob de lumină. Nu trebuie să fim triști, moartea e o …

E Revelionul. Ce-mi doresc de la 2016? Un singur lucru: să mi-l aducă în dar pe 2017. Atât și nimic mai mult. Dar știu că îi cer un dar uriaș. Țopăi prin resturant de zici că am tras pe nară. Dar eu nici măcar alcool nu beau. Dansez de zici că …

Pe-asta trebuie să v-o spun. Acum pot. Și vorbi, și scrie, și chiar zâmbi. Drept e că am băut ceva. Dar câteva ore din ziua de azi am murit și înviat de vreo sută de ori. Lacrimile curgeau fără sonor și când să vorbesc, că, da, trebuia să vorbesc, nu …

De la o vreme, mă tot roade o întrebare. Oare noi, oamenii, ne întâlnim cu un scop sau pur întâmplător. La întrebarea asta fiecare e liber să considere ce și cum îi convine lui. Realitatea este că, orice răspuns am da, este doar o presupunere sau o convingere individuală, care …

Prinţesele Disney sunt prezentate într-o serie cinică de fotografii realiste aparţinând fotografei Dina Goldstein: Albă ca Zăpada şi-a ratat căsnicia, Cenuşăreasa e alcoolică şi Scufiţa Roşie obeză. Poveştile pe care le ascultam şi apoi le citeam de nenumărate ori în copilărie ne-au modelat aşteptările. Ne-au „programat” să credem în obligativitatea …

Pina Bausch (1940-2009) a trăit pentru și prin dans. “Dance, dance or we are lost.” (Dansați, dansați, sau suntem pierduți) Pina Bausch, repetând „Café Müller” pentru Festivalul Avignon (Franţa), 1995. Foto: Anne-Christine Poujoulat/Agence France-Presse  Bausch s-a inspirat din expresionismul german antebelic, iar creaţiile sale au schimbat percepţia asupra spectacolului de dans, adăugându-i o …

Am spus mereu despre mine că îmi plac străzile, noroiul şi golanii. O lecţie pe care un golan mi-a dat-o la 16 ani sună cam aşa: „Oamenii trebuie să se nască pentru tine în ziua în care îi cunoşti”. Este probabil una dintre cele mai bune lecţii pe care am …

Stă ca boul. Da. Știu. Sună urât, dar pe cuvântul meu, că nu am găsit alte vorbe. Stă ca boul și își privește fiica. Îi place sau nu, e fata lui. *  Zburau împreună. Întâmplarea. El, pilot comandant. Ea, stewardesa. Clasic. Amândoi frumoși. Ea, treizeci și cinci, singură și nerealizată …

Era un bărbat cu adevărat remarcabil! Ochii mari, verzi, zâmbetul rar și discret, părul brunet aproape deloc cărunt, tenul îngrijit, mereu bărbierit și „aftershave-uit”. Și acum parcă îi simt mirosul proaspăt! Chiar, oare cum rezistau, în birou, colegii și colegele de mirosul lui de parfum atât de intens?!? Mă-ntreb dacă v-ați …

Henning Mankell a murit. Discret, aşa cum se temea să nu fie uitat, a plecat dintre noi în 5 octombrie. Nu o să scriu că a  „a decedat după o lungă suferinţă”, am explicat cândva de ce cred că acest termen este aproape jignitor pentru cei care au plecat în …