Articole despre copilarie

“…vă iau cu mine într-una din zilele copilăriei mele, când bat uliţele cetăţii, înşiruire teutonică de pietre de râu mari şi mici, ici, colo cântând în zgomot de şotron. Sar în sus să ating coroanele bătrânilor castani, dar nu ajung şi atunci, de necaz, dau cu piciorul în frunze, iau …

– continuare de aici –  Parcurse cei câțiva pași pe aleea pietruită și ajunse în pragul casei. Ușa mare, din lemn masiv, era larg deschisă. Prin holul scurt și ușa deschisă a bucătăriei, o zări pe Mireille. Era cu spatele la ea, cu mâna stângă sprijinindu-și trupul îngreunat de sarcină, …

Fără să fi fost un copil răsfățat din cale-afară, îmi amintesc totuși că, atunci când eram mică, aveam tot felul de dorințe. Fie că era vorba de vreo o păpușă, de cuburi sau de vreo rochiță, atât timp cât nu depășea prea tare “bugetul estimat” al familiei, părinții (mai ales …

Îmi amintesc de ea cum stătea aplecată peste rondurile de flori, peste vrejurile de zarzavaturi, cum le pipăia delicat cu mâinile ei crăpate, aspre și obosite. Fața mereu senină. Nu am auzit-o niciodată să se plângă, să se vaiete de viața grea pe care a avut-o, de neajunsurile și de …

Revelionul din copilărie era ceva terorizant. Crăciunul reprezenta un antrenament pentru noaptea dintre ani. Nu era doar o numărătoare inversă, o retrospectivă a experiențelor și a emoțiilor din anul ce se perpelea să își dea obștescul sfârșit. Era o bombă cu ceas. O evaluare a notelor, a întâmplărilor, a visurilor, …

Îl priveam în fiecare zi în tăcere, nu îndrăzneam să-i adresez niciun cuvânt. Nu puteam să-mi explic starea în care intram când era în preajma mea. Visasem mereu la acest bărbat care acum se afla aici, lângă mine, și eu nu reușeam să articulez două cuvinte, nu reușeam să-l privesc …

Nu sunt o femeie pentru publicul larg, de consum și cumva, asta mă consumă. Nu mă dau la reducerea de sentimente a unui bărbat, nu mă dau pe o masă la restaurant sau pe un buchet de flori. Nu mă dau pe eforturi mărunte ale oamenilor cu interese. Rareori cineva …

Mi-e dor… de-ai mei, de rădăcini, de crângul plin de mărăcini, de MAMA și de glasul ei, de TATA și de brebenei, de-ogradă și de frații mei, de puișori și de viței, de Tata-mare și Mam‘-mare, de licuricii din cărare, de furcă și de caierul de lână de ghizdele de …

Ei bine, în zilele noastre nu trebuie să fii vreun Coșbuc, Topârceanu, Goga, Alecsandri ori Bacovia pentru a răspunde la întrebarea asta. Nu, dă-le încolo de peisaje pastelate redate în zeci de cuvinte. Azi, dacă te ține megapixelu’, poți să trimiți orice toamnă, oriunde, așa, pe muțește. Cu o astfel …

Uitasem să pun bilete la Loto, așa că am plecat în grabă de acasă. Nu e departe de blocul în care locuim. M-am îmbrăcat, am luat bani pentru biletul de loto și am fugit. Nu am câștigat niciodată, nu am fost nici măcar aproape, dar așa ne-am obișnuit să jucăm …