Articole despre disperare

Cele mai multe drame ale copiilor din țara noastră pornesc din sărăcie, iar acest fenomen este cu atât mai evident acum, în mijlocul crizei COVID-19. Mii de familii sunt pe cale să se destrame, iar viețile copiilor lor rămân ireversibil afectate de lipsuri, boli și nesiguranță. Odată cu această pandemie, …

Vreau să cer de la Univers un Certificat pentru Starea de Urgență. Un certificat care să mă protejeze, să-mi dea sentimentul de siguranță, o forță care să-mi scoată la iveală toate resursele, pierdute de altfel în zbuciumul și graba cotidianului anterior. Cine sunt și ce vreau? Cine sunt și ce …

Primul episod, aici.  Fata se ascundea de lumea găunoasă care n-o dorea. Se ascundea de trecut, de prezent și de viitor. Se ascundea de ea în refugiul improvizat al anonimatului sub podeaua viselor în pivnița jilavă a ființei sale și se îndopa cu dulciuri. Pe ascuns trăia plăceri nebănuite, orgasmice, …

Uneori mi-e dor de tine. Dor de cel ce-mi ești în mintea mea. De ce-ar fi putut fi dacă… De tot ce am sperat să trăiesc cu tine. Cu tine! Nu cu oricine. De tot ce n-a fost. Un dor care mă doare în stomac, îmi strânge sufletul și-mi eliberează …

Continuarea de aici. – Ce dracu’ ai văzut la el? Nu vă potriviți deloc. Uită-te și tu la el, e… plat. – Așa a fost momentul, am răspuns eu repede. Am fost într-un moment prost. Acea întrebare a avut ecou în sufletul meu, deschizând ușa tuturor nemulțumirilor mele. Unde ești …

Nu știu cum să îmi iau rămas bun ultima dată. Nu știu ce aș putea să îți mai spun ca să înțelegi că ai fost singura mea șansă la fericire. Nu mă așteaptă nimeni și nimic dincolo de tine. Mi-ai oferit cei mai frumoși ani din viața mea. Am crescut împreună, …

Suntem vii… ”Și viața cu moartea pe moarte călcând!…” Călcați în picioare de moarte, călcați de gloanțe, călcați de tancuri, călcați de soartă! O, Fortuna! Doar voi ați murit atunci. Atunci… Cu mâinile ridicate spre cer a neputință, a rugă. ”Tatăl nostru care ești în ceruri”. Îngenuncheați în disperare, îngenunchiați …

În ultima perioadă s-au acumulat nopți în care nu am reușit să adorm decât atunci când zorile se revărsau. Mă pierdusem în gânduri despre viață, vicii și oameni care intră în viețile noastre pentru a ne oferi cele mai dureroase lecții. O seară de aprilie, o sticlă de vin alb …

Mirela își afundă nasul în perna albă. Sunt o proastă! Iar am ales greșit. Cum dracu îi găsesc eu numai pe ăștia luați. Perna începe să capete culori bej, rozalii și mov. Machiajul Mirelei este peste tot. Ia un șervețel demachiant din sertarul noptierei și încearcă să scoată petele de …

Trebuie să scriu! Trebuie. Sună prea puternic. Vine dintr-o nevoie aproape disperată. De ce? De ce trebuie să scriu? Dacă aflu răspunsul, voi scoate totul afară? Va însemna asta o eliberare, vor fi toate cuvintele parte dintr-un întreg? Sau poate că nu-i întrebarea potrivită, poate ar trebui să o reformulez. …