Primul episod, aici.
Fata se ascundea de lumea găunoasă care n-o dorea. Se ascundea de trecut, de prezent și de viitor. Se ascundea de ea în refugiul improvizat al anonimatului sub podeaua viselor în pivnița jilavă a ființei sale și se îndopa cu dulciuri. Pe ascuns trăia plăceri nebănuite, orgasmice, atunci când vedea, mirosea, gusta și simțea beatitudinea dulce cum îi cuprinde și umple golul interior. În gura sa amesteca odată cu dulciurile toate trăirile reprimate, emoțiile otrăvite ale trecutului viitor, ura și disprețul nutrite față de acele ființe abominabile, brutale, violente și incapabile de iubire: bărbații. Nu mai voia ca bărbații să fie atrași de ea pentru că au descompus-o în bucăți de suferință și au recompus-o greșit, hidos, într-o „Guernică” schilodită și umilită. Îi ura. Se ura.
Învelită de ură, fata se cufunda încet, fatal în ea însăși lăsând nisipurile mișcătoare ale resemnării s-o consume ca pe o bomboană veche din care striga un ecou mucegăit de mentă. Rănită, se ascundea sub grăsimea acumulată ca o armură magică ce o proteja de lume, de oameni, de viață. Cu cât armura devenea mai groasă, paradoxal fata își ura și mai mult corpul, îl respingerea.
Stop Cadru. Fata ca o statuie respirândă, transpirată, cu părul zburlit și machiaj amestecat grotesc în lacrimi uscate pe albul obrajilor mă privea letal, ca o fantomă japoneză. Sincer, mă pregăteam mental să mă feresc din calea sticlei de cola aruncate probabil spre direcția capului meu. Fata trântește sticla de cola pe măsuță și, tremurând toată a sfidare universală topită în rânjet de câine turbat, începe să-și deschidă cămașa smulgând ultimii doi nasturi, descoperind doi sâni mari care gemeau sugrumați de un sutien mai mic cu două numere. Cu cracul stâng al pantalonilor suflecat își înfige zgomotos proteza piciorului în comoda din spatele meu. Îmi aruncă jeturi de acid sulfuric prin ochii ei verzi. Cu o mișcare scurtă îmi smulge prosopul de pe mijloc și se aruncă-n pat cu picioarele desfăcute:
„Hai, fă sex cu mine! Ia-mă toată! Sunt udă rău! Ce, nu mă vrei? Nu poți? Nu ești în stare?”
Începe să râdă pițigăiat, tot ca o fantomă japoneză, privindu-mi goliciunea total nepregătită pentru un act copulativ pertinent. Parcă filmam într-un sit-com cretin gen „Țugulea și Cyboarga furioasă”, cuprinși în aplauzele false ale spectatorilor plictisiți, dirijați de regizorul de platou în timp ce molfăie un sandwich.
Djinn in a bottle, Derico Cooper
Abandonez orice gând. Respir momentul tragicomic. Mă apropii de pat ca un cyborg adevărat, neexpus, o apuc de proteza piciorului și o trag cu o mâna spre mine. Fata a amuțit subit. Cu slow motion îngenunchez privind-o în ochii speriați din care, cuprinsă de mirare absolută, o lacrimă se prelinge filmic. O descalț și încep să-o sărut pe proteza rece, acolo unde ar fi trebuit să fie talpa. Îi mângâi proteza și o sărut fără grabă urcând de-a lungul ei, hotărât să ignor gustul metalic, sintetic. Simt cum mintea fetei oscilează crâncen căutând explicații logice de care să se agațe, momentul meu prielnic pentru atac:
„Te liniștești. Piciorul ți-e cuprins de o căldura galbenă. Te simți bine. Te relaxezi. Îți place. Pe măsură ce-ți voi săruta piciorul cât mai sus te vei relaxa și mai mult. Căldura galbenă va urca de la picior și-ți va înveli tot corpul care e la fel de relaxat precum piciorul. Respiră. Ești relaxată complet. Ești perfect stăpână pe acțiunile tale. Tu ești în deplin control. Ai acceptat căldura în întreg corpul. Las-o să te umple de putere.”
Am întrerupt transa ușoară în care fata se cufundase și m-am ridicat brusc. Am tras-o de mâna în fața mea. Citeam intensitatea trăirii pe fața ei. Fata și-a simțit piciorul adevărat sărutat.
„Da, ăsta sunt eu. Gol. Neascuns. Cine ești tu?”
I-am dat încet cămașa jos. Fata se agăța de privirea mea cu toată ființa ei. O simțeam deja conectată cu mine, acordându-mi încrederea ei totală. A continuat să se dezbrace ritualic. Bustul ei a respirat libertate după ce sânii i-au fost eliberați. Pantalonii grei, de plumb, au căzut dezgolindu-i picioarele. O ezitare scurtă cât o clipire a întârziat eliberarea supremă din chiloți. Fata stătea și ea goală-n fața mea, sudată de ochii mei.
O întorc de umeri cu fața spre oglinda mare cu margine de lemn sculptat. Stau în spatele ei. Îi înlătur părul de pe față, o mângâi.
„Privește-te. Lasă și reflexia ta să te privească. Ascultă doar. Răspunsurile sunt numai pentru tine. Cine ești tu? Ești cea din fața oglinzii, sau cea din oglindă? Tu sau reflexia ta? Asta ești. Ăsta e corpul tău. Corpul tău e templul tău. Mulțumește-i ca te găzduiește. Onorează-l. Acceptă-l așa cum e. Respectă-ți corpul. Iubește-ti corpul. Dacă tu nu-ți iubești corpul, cum ar putea altcineva să ți-l iubească? Nu mai genera vibrații de respingere personală, căci îi vei respinge pe toți.
Cei pe care-i vezi reflectă un aspect al ființei tale. Cum te vezi pe tine e ceea ce proiectezi asupra lor. Oglindești tot ce e în tine. Atragi ceea ce ești. Felul în care vezi exteriorul reflectă cum ești în interior. Degeaba te ascunzi înăuntrul tău. Ce te doare și vrei să ascunzi sub straturi de grăsime, te va urmări mereu și va interfera cu realitatea ta, în cele mai nebănuite moduri. Lumea din exterior vrea să-ți comunice ceva. La fel și umbra din tine. Dacă nu vrei sau nu știi să asculți, vei suferi. Filtrul așteptărilor și nevoilor personale poate fi înșelător. Poți interpreta greșit felul în care te raportezi la evenimente sau în care evenimentele te influențează pe tine.
Ești ceea ce vezi. Ești ceea ce spui. Ești ceea ce gândești. Ești ceea ce simți.
Odată cu durerea, te-ai predat necondiționat celei mai perfide închisori create vreodată, cea dinlăuntrul tău. Te-ai închis în propriul corp pentru că n-ai mai putut suporta durerea. Ți-ai preschimbat corpul în sticla de cola – declanșatorul durerii, ai devenit durerea ta și te-ai exilat în tine. Ca un djin auto-condamnat să trăiască-n în lampă. Djinul din sticla de cola.
Te conjur să ieși afară djinule! Adu cu tine tot răul, toată suferința, toată disperarea, toată ura, toată deznădejdea în care te-ai scăldat îmbrăcat în straturi de frici!”
Cu mâinile pe tâmplele ei transpirate am invocat djinul să iasă afară. Fata era sub stăpânirea unei acceptări totale, sincere primind senin convenția. Cu nelipsitul meu briceag am deschis sticla de cola. O spumă maronie s-a scurs afară. Am așezat-o în fața ei dedesubtul oglinzii.
„Hai fată dragă, scoate afară frica și pune-o în sticla de cola, acolo unde îi este locul. Încet, pe rând, doar ai un deget magic! Fă-o pentru tine. Eliberează-te!”
Am urmărit-o cum teatral, dar convingător, scoate fricile din dreptul inimii, dintre cei doi sâni mari, eliberați, expuși, grei, și le mută în sticla de cola. A repetat mișcările de mai multe ori, semn că împovărarea era maximă. A terminat, după care m-a privit cu un amestec tensionat de ușurare circumspectă și curiozitate reținută. Am turnat cola în paharul sondă aflat pe comodă. Pe dracu! N-aveam niciun pahar sondă în cameră, așa că am aruncat florile de plastic din vază, ca să fac loc scenariului. Am lăsat apoi să curgă destulă vodcă peste. Era o vază mare. Nu foarte mare. Apuc la fel de teatral vaza cu două mâini și o golesc toată, ca un Alexandru adevărat după bătălia de la Gaugamela. Râgâi ca un răcan beat sprijinit de valiza din lemn, trezit de șuieratul Cujerenei în gara din Vințu de Sus, la ora când să crapă de ziuă. Arunc sticla goală la coș.
„Done! No more trouble! No more fuck’n Djin! I’m a Djin, mother fucker!”
Baraj explodat din care milioanele verzi de litri, hectolitri, kilolitri de apă invadează lumea. Fata e cuprinsă de un râs ciudat, spasmodico-gutural-cântat suflat printre lacrimi uleioase la bucium în vremile de bejenie. Se aruncă-n brațele mele. Mă strânge tare. Îi simt sânii turtiți pe piept, burta ca o meduză caldă, pubisul moale ca o înghețată topită pe băț. Da. Erecția mea o oprește din râs-plânsul fierbinte.
„Grey Goose”?
to be continued
Pe Bogdan îl găsiți și aici.
Curaj, și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne un text încă nepublicat, în format .doc, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Prostia omenească și prostia românească
Unde se termină iubirea, începe… conviețuirea
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
