Articole despre gand

N-am carnet. Merg cu troleul. Cu tramvaiul. Cu autobuzul. Îmi plac troleele, că-s vechi și ruginite și pline de bătrâni. Autobuzele n-au niciun farmec, iar tramvaiele sunt cele mai poetice. Poate pentru că merg încet, poate că merg pe alte rute șoselele moderne, pe șinele unui București trecut care se …

Acum un an, îţi scriam o scrisoare de ziua ta. Ce părere ai? Am încercat să o găsesc şi am constatat că am şters-o. Asta sunt. O supărăcioasă doar pentru că nu primesc răspuns. Nu în forma cunoscută şi ştiută. Mă supăr ca văcarul pe sat. Este o vorbă românească. A …

Peter și Clara O cameră de zi. Spațioasă și luminoasă, cu pereții vopsiți în alb. O canapea roșie, confortabilă. Perne multe, roșii, dar și vreo două negre cu aplicații oglindă și margine aurie. O păturică tip tartan scoțian, cu roșu și verde. La circa trei metri în fața canapelei, un corp de …

Veveriţa îşi aduna harnică seminţele pentru iarnă în bucătărioara din stejarul cel bătrân. Îşi făcu curat printre borcănelele de dulceaţă, îşi aranjă pe etajere mirodeniilei şi începu a se gândi, în timp ce deretica prin cămările pline de mâncare: „nimeni nu mă ajută şi am atâta treabă.” Gândul său zbură …

De ce nu faci ceva? Scrie, iubeşte-te, trăieşte! Lasă praful de pe mobilă şi mutatul ei şi trăieşte. Trăieşte pe interior, cu lumina aprinsă. Nu încerca să-ţi hrăneşti sufletul cu resturile altora, dar nici să pui în farfuria ego-ului tău aşa-zise delicatese: frici, angoase, antipatia faţă de tine, obişnuinţe emoţionale …

De unde naibii să știu eu unde pleacă un vis, o speranță, o dorință, o iubire… Ce știu e că viața e plină sau goală. Depinde de noi cum o lăsăm să rămână în spatele nostru sau cum îi dăm voie să vină în fața noastră. Ferească Dumnezeu de neprevăzutul …

Ne cunoaștem de-o viață, noi două, și suntem prietene de-o veșnicie. Eu o știu pe ea, ea mă pe știe mine. Când vorbim, mă-ntreabă doar atât: Ești bine? Și-mi dau seama cât de greu mi-e să răspund la întrebarea asta. Pe de o parte, e clar că nu mi-e BINE, …

Trebuie să exersăm cât mai mult moartea artistică, virtuală, poate că așa ne obișnuim și noi că odată nu vom mai fi. Marea soprană Angela Gheorghiu râdea când povestea cu Ioan Holender despre morțile ei spectaculoase de la finalul operelor lirice. „Cât de frumos ați murit, doamna Gheorghiu, așa moarte… …

Din filă-n filă și printre rânduri. La început e greu, mereu e greu la început, o citești pe silabe, gângurind cuvinte noi, fără profesor lângă tine care să îți zică dacă o faci bine sau nu. Singurul răspuns e dacă te lasă să o mai citești în continuare. Dar citește-o! …

Ai crescut verde și ți-au dat muguri de floare albă. Of, și nici nu era primăvară când ne-am cunoscut. Dar e deschisă și plăpândă, în tonuri de roz pal. Din acela care calmează gândul rău. Mi-am dorit să te usuci. Știi de câte ori? Să fii buruiană. Toxică. Odioasă. Să …