Articole despre ganduri

0. 16.03.2018, 3:14: Am uitat să te sărut. Da, azi am recitit prima noastră conversație. Atunci mi-ai spus că am aprins ceva înăuntrul tău și că mă vrei lângă tine cu orice preț. Ți-am zis: ochii care nu se văd se uită! Nu m-ai crezut. Ai făcut și tu o …

– continuare de aici – Ajunsă în stradă, Amalia se simți derutată. Nu știa încotro s-o ia. Era duminică și asta îi permise să meargă pe jos. Așa va putea, cu siguranță, să-și limpezească senzațiile atât de amestecate… O luă la întâmplare pe bulevard… la început, își propuse să nu …

Luluţa rămase cu telefonul mobil pe genunchi. Aşezată pe marginea patului, cu părul lung, vâlvoi, cu ochii prinşi de somn, cu faţa boţită, purtând încă urmele pernei pe obrazul stâng, cu pantalonii de pijama suciţi pe talie, se uita într-un gol ce-i umplea toată fiinţa. (…) Ştefan se întoarse în …

„Zilnic, consacrați cel puțin câteva minute să întroduceți în voi armonia. Închideți ochii, străduindu-vă să îndepărtați gândul vostru de grijile zilnice și îndreptați-l spre înălțimi, spre izvoarele vieții ce îndestulează universul. Când veți simți că ați oprit fluxul gândurilor, al sentimentelor și al imaginilor ce vă străbat, pronunțați interior cuvântul …

Cine spunea că ploaia plânge? Nu. Ploaia nu plânge. Când cade, ea râde. La fiecare atingere a pământului, trage câte un hohot de râs. De bucurie că s-a eliberat din cer. Plodinîkî stă la semanfor, aşteptând să se facă verde. Numără în gând secundele. Nori negri, bucălaţi, gargantueşti îi stau …

Niciodată nu mi-au plăcut terapiile, rețetele pe teme ca sport, sănătate, iubire. Am crezut mereu că pot conține o doză mare de orgoliu personal, de zgărmanare publică a unei răni ( cum spunea Exupery în Citadela lui), un soi de plângere de milă pentru care aștepți aplauze sau, cel puțin, clătinări din …

5 aprilie. În fiecare an, la fel. „Ciudat… amestecând în cafea, bărbatul simți că-și amesteca gândurile, de parcă aburii evadați erau transpirația sufletului. Melodia cunoscută ce se auzea de la etaj deschisese supapa trecutului. O pierduse… știa că timpul nu poate să șteargă tot ce a fost, tot ce a …

Pe bancă, între noi, stăteau liniștiți kilometri de tăcere. Lumea își urma cursul firesc al unei seri de vineri. Terase pline de fel de fel de oameni, unii plictisiți, alții gălagioși, alei zgâriate de roțile rolelor sau călcate fâșâit de bicicliști. Și noi. Cu ochii ațintiți în reflexia apei, tulburată de …

Privea prin hubloul avionului cum burniţa împânzea griul firii. Absentă, cu gândurile împrăştiate la cele ce au fost şi cele ce vor mai veni, nici nu dădu atenţie avionului în care puse piciorul. „Bine că nu e ca la gară, că nu trebuie să fiu atentă în ce tren mă …

După câteva zile noroase, în care ieșisem doar la plimbare sau pe terase, soarele începu să-și retrimită razele spre țărmul adriatic, făcând ca apa să capete sclipiri de diamant. Ajunsesem de vreun sfert de oră pe faleză și urmăream bărcile cu vele alunecând lin pe brațul Mediteranei. La câțiva zeci …