Articole despre iarbă

Poteca ce se abătea în dreapta din drumul pietruit care urca spre Odoleni avea în capăt un știubei. De fapt, era Știubeiul, loc de întâlnire, de adăpat, de joacă, de fiert o chiseliță. Odată ce ieșeai din drumul pietruit și cam nesuferit pentru tălpile goale, covorul verde îți smulgea un …

Dintotdeauna mi-a plăcut ploaia. Mi-a bătut în streaşina casei părinteşti, o auzeam de când mă ştiu… încă dinainte de a realiza că e ploaie… Atunci când anotimpurile se succedau în mod firesc, aşa cum învăţasem la şcoală, ploile erau bine venite oricând. Cum era pe atunci? Ploaia de primăvară era …

Când am privit-o prima dată pe picioarele ei, Iulia alerga prin pădure spre casă, acea casă a bunicilor ei pe care o știam cu toții. Bunicii Iuliei erau oameni simpli care au iubit să împartă în copii multă visare. Visare, ai întreba, ce e atât de special la visare? Îți …

Din zori și până la înserare am colindat pădurile. Ne opream doar pentru a bea apă din izvor. Am cules ciuperci, ne-am strigat numele și am ascultat ecoul vocilor noastre. Ne-am rătăcit și ne-am bucurat pentru asta. Ne-am oprit într-o poieniță și ne-am întins amândoi cu fața în soare și …

Îmi place contactul cu pământul. Îmi dă echilibru. Mă sustine, oricât de grea aș fi. Când merg desculță prin iarbă, ori pe pământ, simt că am rădăcini. Mă liniștesc și mă cuprinde o stare de bine. Locuiesc în oraș. În oraș avem multe blocuri și mult asfalt. Din ce în …

Iarbă. Flori. Aer curat. Ceva bun. Un șervet curat. Temă cu variațiuni. Regina Maria și Maria Mavrocordat la Balcic, 1932 Iată o fotografie care le înfățișează pe Regina Maria și pe una dintre prietenele ei, o domnișoară din boierimea română, la picnic. Cele două doamne au venit cu automobilul – …

M-ai făcut să trăiesc fiecare moment, cu sare și piper. M-ai culcat la pământ ca să învăț să mă ridic. M-ai băgat în viața oamenilor să-i pot cunoaște, m-ai pus în fața lor să-i pot alege. M-ai călătorit până la răscruci să-mi aleg drumul singură, așa cum m-ai pălmuit cu …

O turmă de berbeci enormi, translucizi, fumurii şi umezi se-ntinde peste colină. Pîcla înghite repede siluetele, şterge contururile copacilor, petele tufelor şi pieptul generos, onctuos, al rîpei. Peisajul plînge cu lacrimi de terebentină şi din cioturile jnepenilor pîlpîie scîntei palide de ace albăstrii. Dinspre pădure, fuioarele de ceaţă se împletesc …

coapsa ta-n amurg, coapsa ta de smirnă şi de foc face cât toate tablourile lui cezanne, magritte, ingres şi renoir la un loc   coapsa ta e cel mai fericit tablou sinucidere de zambilă sub pervaz de ecou   coapsa ta e cea mai frumoasă oraţie oferită de dumnezeu în …

Bujori. E vremea lor. Miros amar, și dulce, și bizar. Nu i-am înțeles niciodată. E o risipă de ceva cînd te faci bujor. Culoare delicată, petale ca fluturii, de neatins… și parfum la fiecare mișcare. Cînd de frunză, cînd de floare. Bujorul nu se mulțumește dînd de veste miros de …