Articole despre imbratisare

Iubirea nu poate să fie punctuală, nu poate să apară atunci când ne dorim. Poate, pe logica inversă, chiar să nu apară niciodată. Însă, întâmplarea nu înseamnă doar dat buzna pe stradă peste o persoană, cum aş spune la o primă vedere, ci tocmai nebunia descărcată de destin. Şi cine …

Ea îl iubea. El o plăcea. Între iubitul ei şi plăcutul lui, trecea Canalul De Suez. Treceau dorinţele ei arzătoare, neîmbrăţişările şi nesărutările, visele neîmplinite, lacrimile şi tăcerea. Aşa ştia ea să umple spaţiul dintre ei, cu tăcere. Şi neputinţă. Şi nepricepere. Şi aşteptare. El nu ştia să culeagă nimic. …

La fel cum sunt chestionată „De ce VENUSS?”, tot așa mă întreabă absolut toată lumea cu care interacționez „Ce vârstă ai?” și răspund, de fiecare dată, că nu o pot spune deoarece e o superstiție a mea. Zâmbesc! Nu am superstiții de niciun fel și nici nu s-a găsit, încă, …

– Nu vom şti niciodată – mi-a spus, atingându-mi mâna a regret. Plângea, dar nu m-a lăsat să văd; am simţit pentru că eram, de mult, în mintea şi sufletul ei; ne eram. Prima lacrimă atârna de rama ochelarilor de soare şi în fereastra-oglindă a catedralei părea diamant neşlefuit, de …

Privim orașul de sus. Etajul 28. Un roof-top bar cu piscină. Este 4 dimineața. Este încă întuneric. O reclamă luminoasă cu Heineken pulsează undeva în dreapta, lăsând urme colorate prin ceața dimineții. Lumini albe și albastre, mărunte ca o perdea de licurici, compun restul orașului. Seamănă cu un milion de …

Zile cu multă durere şi speranţă; cu muzică şi eroi; cu revoltă şi schimbare. Toate se învârt în jurul meu, dar, mai presus de toate, eşti tu. Nu mă cunoşti, dar îmi doresc atât de mult să îţi alin cumva durerea. Ieri am ieşit în stradă; m-am bucurat să îi …

„De ce ne mințiți voi, doamnelor? Ce-i atât de important să spui că mi-a plăcut, a fost superb, în loc să spui cinstit, corect: Băi, băiete, a fost cam așa și așa. N-am ajuns până la final. Mai fă și tu un mic efort, fii inventiv, fă tot ce poți, …

Mi-e dor de tine, știi? Ca atunci când primul lucru pe care îl făceam când veneai acasă era să ne luam în brațe, acolo, la ușă, ținându-ne strâns pentru că cele câteva ore fără celălalt erau prea mult. Așa de dor, încât, uneori rătăcesc pe drumurile – lăturalnice – ale …

Îl privesc cu admirație. Îl studiez cu ochi pofticioși. Sincer, îmi curg balele. E atât de tânăr și de frumos, încât îl ascult cu un ochi la făină și unul la slănină. Adică el îmi vorbește, eu îl urmăresc, dar mintea mea îl dezbracă. E nepermis și ireal de frumos. …

De-aș fi avut un strop de suflet în minte, m-aș fi rugat lui Dumnezeu să mă facă mică în toate… N-aș fi cerut niciodată să fiu puternică. Pentru că niciodată nu primești puterea făgăduită pe de-a întregul, ci doar ocazia să fii puternic. Restul e în mâinile tale. Și mâinile mă …