Articole despre intuneric

Imaginează-ți… hai… Era odată o Prințesă. Cochetă, frumoasă, vedetă. Și își dorea, și aștepta, și nu știa…  Se murdărea de vise-adânci, iar când se trezea, își privea mâinile albe cu nedumerire, să vadă dacă se scurge negreala visului de pe ele. Nu se scurgea. Și-atunci se arunca din nou. Și …

Se spune că femeile trec mai greu peste o despărţire. Că suferim mai mult, că uităm trecutul mai greu. Îl iubisem cu disperare, cu dependenţă, cu necesitate bolnăvicioasă. Când a plecat, am rămas goală, am rămas fără aer şi fără nicio idee despre încotro şi cum să merg mai departe. …

Mi-e frică de întuneric de când m-a agresat Alex. Era în vremea studenției. Într-o seară bântuită de un noiembrie ploios mă întorceam de la cursuri. L-am întâlnit în parc, lângă Teatrul Național, un loc foarte circulat, și am plecat împreună spre casă. Îl știam bine, de mulți ani. Era prietenul …

Guvernează noaptea, iar marea i se supune voinţei. Stăpână a capriciilor feminine şi a iubirilor împlinite, chiar dacă legenda spune că frumosul său iubit Endymion a preferat să doarmă veşnic pentru a-şi asigura tinereţea. Revoltător, aş spune, o femeie îşi păstrează tinereţea tocmai dăruind-o şi dăruindu-se iubirii, într-un dans nesfârşit al …

De obicei, evident, se întâmplă invers: fie bărbatul, fie femeia, cu abilităţile lor extraordinare, fac o spărtură în armura fiinţei celuilalt, se joacă puţintel cu lucrurile de preţ pe care le întâlneşte acolo, după care, când totul pare mai luminos ca niciodată, îi şterpeleşte soarele din inimă şi p-aci ţi-e …

Nu am mai văzut-o de 16 ani pe ea. Ca să fiu specific, din 11 august 1999, de pe acoperișul de unde amândoi ne-am uitat prin bucăți de plastic roz la fuga soarelui după lună. Ei i s-a făcut frig. Nu aveam nimic la mine, niciun pulover sau sacou și …

Am visat că se schimbase sensul ploilor. Acum, cerul era cel plouat. Se dăduseră toate ceasurile înapoi. În gări, oamenii așteptau trenuri care nu mai veneau niciodată. Era o zi de vineri sau poate că joi era, ascultam în căști muzică rock în surdină. Apoi am trecut o graniță și …

Rătăcesc pe poteci, prin pădure, cât să-mi clătesc mintea şi să sfârşesc o toamnă pârjolită, înecată-n fum şi lacrimi. Parcă prea multă tristeţe mă încearcă zilele astea, prea multe amintiri, prea multă moarte venită ca un oximoron dureros: moarte din dragoste de viaţă. Câteva frunze obosite şi trecute prin dorurile …

Privim orașul de sus. Etajul 28. Un roof-top bar cu piscină. Este 4 dimineața. Este încă întuneric. O reclamă luminoasă cu Heineken pulsează undeva în dreapta, lăsând urme colorate prin ceața dimineții. Lumini albe și albastre, mărunte ca o perdea de licurici, compun restul orașului. Seamănă cu un milion de …

Casa noastră era pe strada pieţei. O stradă importantă de altfel, fiindcă piaţa e un lucru important într-o urbe. Ceva viu, care se mişcă şi se schimbă întruna. De la mic la mare, toată lumea ajunge, inevitabil, în braţele sale. Vara, piaţa înflorea. Veneau din toate părţile ţăranii cu roşii, …