Articole despre limba romana

Aveam vreo 20 de ani când am văzut-o la televizor. Părea dintr-o altă lume. La școală auzisem în treacăt, profesorul meu de limbă română îmi dăduse două poezii, cu împrumut, să le citesc. Nu înțelesesem prea multe atunci, cuvintele zburau nebune, personaje necunoscute mie vorbeau încâlcit, țipau aproape. Îmi aduc …

De când au deschis ăştia porţile virtualului, ne-am umplut de scriitori. Încerc să-mi aduc aminte ce făceam noi, oamenii, cu gândurile, înainte să existe internetul. Astăzi, ştiţi şi voi cum e: ai, n-ai idei, te pui în faţa ecranului alb şi aştepţi entuziasmul creator. Când nu vine, orbecăim pe culoarele …

Există câteva expresii în limba română pe care aş fi preferat să nu le aud sau să le citesc vreodată, dar parcă niciuna nu colcăie de complezenţă mai tare decât “în principiu” şi “sunt alături de tine”. Prima mă duce automat cu gândul la o completare nerostită vreodată pentru că …

Deschizi mult prea accesatul Facebook și te lovesc din toate direcțiile vorbele prăpădiților care postează pentru diverse site-uri de știri: șoc, bombă, devastator, teribil, incredibil, uluitor, groaznic, cutremurător, exploziv. Ba, va e rău?! Respirați, încercați să nu fiți cretini, gândiți un pic, cu riscul să vi se facă rău, dați-va …

O fată frumoasă, Cyndia Gulyas, fostă olimpică națională la română, a pornit din august propria cruciadă împotriva greșelilor de gramatică și ortografie. Și popularitatea pe care a căpătat-o pe Facebook proiectul ei – “S.O.S Limba Română” – este dătătoare de speranță. Fiindcă “neam săturat” de câte “agramaticalități” au ajuns să …

“Singurele lucruri reale, singurele lucruri pe care le ducem cu noi până la urmă sunt propriile noastre sentimente, dragostele noastre, patemile noastre, urile şi adversităţile noastre. Mă-ntreb: noi, la capătul vieţii noastre, ce-am lăsa în afară? Bănuiesc că putem lăsa nişte sentimente. Mai puţin de ură, întrucâtva de patemi, dar… …

Îmi aduc aminte mereu de integritatea cu care intra pe uşă. Era atât de impunătoare, nu prin statură, ci prin felul de a fi, încât te uitai mereu de jos în sus la ea, ca la un uriaş din povestirile fantastice. Avea mâinile mari şi uscate, de la atâtea cărţi …

Textul acesta e cel mai greu text pe care l-am scris până acum. E despre cum ne-am întâlnit. Ne-am cunoscut aici, printre rânduri și cuvinte. Nu ne-am văzut niciodată, dar  ne știm atât de bine… Înainte de a vă scrie vouă, mi-am scris mie. Am scris mult, sute de pagini, …

Prima amintire a mea are legătură cu limba română: atârnam de două mâini, una-n stânga şi una-n dreapta, mama şi bunica. Mi se spunea să pun mai întâi călcâiul în pământ, învăţam să merg. Dar eu puneam vârful şi mă zăpăceam de tot!  „Călcâiul“ mi-a dat ceva bătaie de cap! …

Mie îmi place în toate felurile. Îmi place tristă. Îmi place bleagă. Îmi place vioaie. Îmi place şi spumoasă sau vulgară. Uneori, cînd mă aflu în limba română, pot să jur că nu m-am născut încă şi că totul mi-e permis, totul, fără consecinţe sau, în orice caz, fără o …